Săli de detenție în școli pentru elevii care deranjează orele. De când ar putea fi introdusă această măsură

Acest principiu, al sălilor de detenție în școli, nu este unul nou. Există deja în mai multe state, în sistemul educațional, dar, deși există și în cel american, originea acestuia este europeană. Conform unui nou proiect legislativ, se pune problema de săli de detenție în școli pentru elevii care deranjează orele, în România. Află de când ar putea fi introdusă această măsură.

Cât de bine este să există săli de detenție în școli?

Cel puțin măcar odată am auzit de acest termen, iar în acest context noile modificări ar putea fi vestea momentului în România. De cele mai multe ori am auzit în celebrele filme americane cu tineri. Dar, înainte de a răspunde la întrebare, trebuie și o scurtă istorie a acestui termen, de săli de detenție în școli.

În urmă cu 148 de ani, mai exact în anul 1876, în Danemarca, consiliul orașului Frederiksberg a cerut Ministerului Afacerilor Ecleziastice și Instrucțiunii Publice permisiunea de a amenaja o cameră lângă sediul îngrijitorului școlii, cu ferestre, cuptor cu țiglă, pat și așa mai departe, pentru „plasarea temporară a copiilor neglijați”.

Radu Bănică a fost bătut și agresat, în școală, de profesorul său: ”De ce plângi? Ești fetiță?”

A murit cel mai iubit preot român, la doar 46 de ani. Ziua sfântă în care va fi înmormântat Nicolae Răzvan Stan

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Școlarizarea în masă a început în Danemarca la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar un decret regal din 1814 este considerat în mod normal drept constituirea sistemului danez de învățământ elementar. Înființarea celulei de detenție din Frederiksberg a fost un element final al unei campanii de reducere a absențelor de la școală.

Menținerea disciplinei în școală a ocupat multe rânduri în revistele pedagogice ale vremii. Băieții care ajungeau la sala de detenție absentau de cele mai multe ori de la școală pentru că părinții lor aveau nevoie de ei pentru a presta muncă acasă sau pentru că întorseseră spatele școlii după prea multe bătăi.

Revenind la întrebare, într-un secol în care se pune accent pe drepturile elevilor, unul ar putea crede că aceste săli ar fi o metodă coercitivă îndreptată asupra elevilor. Dar, dacă privim în ansamblu, am putea constata că, de fapt, este o modalitate de a-i face pe tinerii învățăcei de a-și asuma acțiunile și de a deveni responsabili pentru ceea ce fac greșit, și în ultimă situație, ce fac și bine.

În România se pune problema de săli de detenție în școli

Până la acest proiect, în România nu s-a pus niciodată problema unor astfel de săli, deși în trecut, dacă ne aducem aminte, cadrele didactice erau în măsură și aveau voie să pedepsească elevii care ieșeau din rând.

Dar astăzi, când este vorba mai mult de drepturile elevului, și mai puțin de obligațiile acestora, și când majoritatea beneficiază de învățământ gratuit în ciclurile gimnaziale, primare și liceale, este nevoie de cel puțin o măsură de a limita derapajele (și nu-s puține la număr), prin anumite metode, să le spunem mai puțin invazive și dure, iar aceste săli de detenție în școli ar veni în întâmpinarea fenomenului de indisciplină școlară.

Un argument în susținerea acestui proiect este gradul excesiv de mare de absenteism al elevilor de la orele de curs, iar situațiile de gen nu fac altceva decât să perpetueze fenomenul, iar lipsa unor măsuri relativ punitive îi îndreptățește pe unii elevi că așa este bine și că pot continua în acest sens.

Ministerul Educației a depus proiectul spre dezbatere publică

Ministerul Educației face un anunț major pentru elevi, și este cel care a venit cu această propunere de a avea săli de detenție în școli, într-un nou proiect, sub egida de „Statut al Elevului 2024”, și care a fost pus deja în dezbatere și consultare publică cu toți factorii implicați în procesul educațional, cadre didactice, elevi și părinți.

„În cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc.

În acest caz va fi informat, în scris, părintele/ tutorele/ reprezentantul legal al elevului. Prin excepție, elevii cu cerințe educaționale speciale sunt preluați pentru a desfășura activitate cu personal specializat”, menționează documentul.

Schimbarea dorită de Ministerul Educației, așa cum era de așteptat, și revenind la ideea de mai multe drepturi ale elevilor, decât obligații, a generat reacții, iar asociațiile de părinți din sistem reacționează puțin abrupt, catalogând proiectul ca măsuri abuzive:

„Observ niște propuneri de modificare a Statutului și ROFUIP. SPER că Ministerul Educației se va apleca serios asupra unor modificări care sunt de fapt abuzuri.

Încep să cred că cei care au venit cu astfel de propuneri abia au așteptat să plec.”, a scris Iulian Cristache, fostul președinte al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, pe Facebook.

Având în spate inspirații din alte sisteme de învățământ, unde există aceste metode de a-i face pe elevi să fie mai responsabili, ministerul de resort își dorește ca din anul școlar 2024-2025, sau cel mai târziu următorul an școlar, să se introducă la nivel național săli de detenție în școli pentru elevii care deranjează orele.

Concluzie

Poate ar fi cazul ca unii părinți, sau asociații de părinți să-și aducă aminte de multele derapaje ale unor elevi, multe îndreptate spre cadrele didactice, altele către alți elevi, devenite virale, la care autoritățile au dat din umeri, iar părinții celor făcuți vinovați victimizându-și copii.

Poate un astfel de proiect nu vrea să abuzeze elevul, ci să-l facă conștient că trebuie să răspundă pentru faptele sale, chiar și dacă este vorba de o banală absență, repetată, sau de alte acțiuni nedorite.