Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este o sărbătoare importantă pentru creștinii ortodocși, celebrată în fiecare an pe 21 noiembrie. Sărbătoarea comemorează momentul în care Fecioara Maria, binecuvântată, a intrat în Templul din Ierusalim când era copil. Iată rugăciunea pe care să o rostești de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, care te ajută în această zi să te apropii de Dumnezeu și să îi mulțumești în această zi specială.
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Templu continuă povestea pregătirii Mariei pentru a deveni Mama Fiului lui Dumnezeu. „Dumnezeu a predestinat-o înainte de veacuri pentru mântuirea și răscumpărarea neamului nostru. Ea a fost aleasă nu doar din mulțime, ci din rândurile aleșilor din toate timpurile, învredniciți de evlavie și înțelepciune, și pentru cuvintele și faptele lor plăcute lui Dumnezeu.”
Conform tradiției, Fecioara Maria a fost prezentată în Templu la vârsta de trei ani de către părinții ei, Ioachim și Ana, unde a trăit și a slujit în Templu până la vârsta de 13 ani cu Sfântul Iosif.
În semn de recunoștință față de Bunul Dumnezeu, Maria a fost dedicată Templului la vârsta de trei ani, de către părinții ei pioși pregătiți să-și împlinească promisiunea.
Ei au chemat rudele, au invitat prieteni de aceeași vârstă cu fiica lor, au îmbrăcat-o în cele mai frumoase haine, și însoțită de oameni care cântau imnuri, au dus-o la Templul din Ierusalim pentru a fi consacrată lui Dumnezeu. Prietenii ei și chiar Maria au mers cu lumânări aprinse în mâini. Conducându-i pe preoții șefi și cântând imnuri, preoții au ieșit din Templu să-i întâlnească.
Ioachim și Ana, cu rugăciuni pline de reverență, au pus-o pe Maria pe prima treaptă a scării care ducea la Templu. Această scară avea cincisprezece trepte înalte, conform numărului psalmilor pe care preoții îi cântau intrând în Templu.
Acolo, Maria a urcat singură treptele înalte fără niciun ajutor. La vârf, preotul șef a întâmpinat-o și a binecuvântat-o, așa cum făcea întotdeauna cu toți cei care veneau să fie consacrați lui Dumnezeu.
Apoi, sub inspirația Duhului Sfânt, a condus-o în Sfânta Sfintelor. Acesta era cel mai sfânt loc din Templu. Nimeni nu avea dreptul să intre acolo în afară de el, și el făcea asta doar o dată pe an. Duhul Sfânt l-a iluminat pe preotul șef cu cunoștința că Maria, tânăra aleasă, era vrednică să intre în cel mai sfânt loc.
Ea fusese destinată de Dumnezeu să devină Mama Fiului lui Dumnezeu, care avea să deschidă calea pentru toți oamenii în Împărăția Cerurilor.
Îndeplinindu-și promisiunea, Ioachim și Ana s-au întors acasă, iar Maria a rămas să trăiască în Templu. Acolo, împreună cu alte fete, a studiat Legea lui Dumnezeu și meșteșugurile.
S-a rugat mult, a citit Scripturile Sfinte și a ținut cu strictețe posturile. Maria a trăit în Templul lui Dumnezeu aproximativ unsprezece ani, devenind profund evlavioasă, supusă în totul lui Dumnezeu și remarcabil de blândă și harnică.
Ea a hotărât să-și consacre întreaga viață numai unui singur Dumnezeu. Pentru aceasta, și-a făcut jurământ că nu se va căsători niciodată, adică va rămâne fecioară pentru totdeauna. Duhul Sfânt și îngerii sfinți au protejat-o.
Pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului 2023. Este prima sărbătoare din postul Nașterii Domnului și în această zi este dezlegare la pește.
Vezi și: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului 2023. Tradiții și obiceiuri
Creștinii ortodocși obișnuiesc să dea de pomană în această zi pește, fructe și o lumânare sau candelă albă. Tot în această zi este bine să rostești rugăciunea de mai jos:
„Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.
Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău.
Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins.
Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea! Amin!”.