Clătite cu dulceață, cu topping de ciocolată, cu brânză și mărar, americane, japoneze…câte și mai câte clătite. E imposibil să nu fi gustat măcar o dată din acest preparat și să nu-l fi considerat dulcele perfect în acel moment. Pentru cei care încă mai au nevoie de rețetă pentru a le face pe cele simple, clasice, sau pentru cei care caută și acum ingredientul secret, există mai jos mirodeniile și modul de preparare.
Clătitele sunt un desert cu origini franțuzești. Numele lor, crêpes, vine din franceza veche, ele numindu-se cresp adică ceva « frisé, ondulé » (zburlit, creț, ondulat) – de la crispus (din lb. latină). Cele mai celebre sunt clătitele din Bretagne care se servesc atât dulci cât și sărate (galettes).
Francezii nu folosesc apă minerală sau sifon la clătite. Aluatul lor trebuie preparat doar cu lapte. Deseori, aceștia folosesc bere sau cidru, iar făina nu este mereu cea albă, ci poate fi combinată cu făină integrală sau făină de hrișcă.
Ouăle se bat cu mixerul până se transformă în spumă, se adaugă untul topit și răcit, sarea și apoi jumătate din lapte. Se adaugă treptat făina și se amestecă continuu, apoi se diluează compoziția cu restul de lapte. Se adaugă aromele preferate, apoi ne îngrijim de aluat, pentru a fi omogen, neted și fără cocoloașe. Dacă totuși apar și nu reușiți să scăpați de ele prin mixare, puteți strecura aluatul printr-o sită. Este recomandat să lăsați compoziția pentru clătite 15-20 de minute la odihnit, preferabil în frigider.