Reformele lui Alexandru Ioan Cuza. Legile care au dus la modernizarea României

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei și al Țării Românești a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza au pus bazele statului modern și au dezvoltat semnificativ România de astăzi.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza. Primii pași către modernizare

Marți, 24 ianuarie 2023, se sărbătoresc 164 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Marele eveniment a avut loc în anul 1859 și a rămas în istorie cunoscut ca și „Mica Unire”.

Tot în această zi s-au pus bazele statului modern și a fost momentul în care au fost demarate primele reforme serioase care au dezvoltat această țară. Prima prioritate a domnitorului a fost sincronizarea economiilor din cele două țări. Iată reformele lui Alexandru Ioan Cuza:

Scandal uriaș în Parlament. Șefa POT a lovit microfoanele presei, iar Becali a confiscat unul

Orașul din România unde ninsorile vor ține aproape toată luna ianuarie. Noua prognoză EaseWeather

EA este una dintre cele mai importante femei din politica românească! O recunoști?

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

• Penița lui Vodă

Aceasta este prima și cea mai puțin cunoscută dintre legile care au pus bazele administrației locale. Este vorba despre legea comunală și legea consiliilor județene, ambele adoptate în martie 1864.

Legea comunală spune că statele și cătunele se grupau în comune rurale, mai multe comune formau o plasă, iar mai multe plăși formau un județ. De asemenea, administrația județelor și comunelor se făcea de consilii alese pe baza votului cenzitar, adică în funcție de avere.

În fruntea administrației județului se afla un prefect. Totodată, plasa era condusă de un subprefect, care a devenit ulterior pretor, iar comuna era condusă de un primar.

• Secularizarea averilor mânăstirești

23% din totalul proprietăților funciare era deținut de către mânăstiri și erau destinate celor de la Asia Mică, Muntele Athos sau Sfântul Mormânt. Domnitorii Moldovei aveau acces la acestea, mai ales pentru a finanța Bisericile Ortodoxe, care erau sub stăpânire turcească și de a patrona Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Citește și: Ce era, de fapt, ocaua lui Cuza. Domnul Principatelor Române se deghiza în ţăran pentru a umbla prin pieţe

Însă, de-a lungul timpului, exploatarea moșiilor românești de către mânăstirile grecești devenise o problemă socială. Prin secularizare, o mare parte din teritoriul Principatelor a fost trecut în proprietatea statului.

Mai mult de atât, Alexandru Ioan Cuza a introdus o taxă de 10% asupra veniturilor bisericii, a interzis slujbele în limba greacă, a interzis tăierea tăierea abuzivă a pădurilor mânăstirești și egumenii greci au fost obligați să restituie toate bunurile de cult bisericilor românești.

• Instrucțiunea publică

Legea asupra Instrucțiunii Principatelor Unite a fost promulgată pe data de 25 noiembrie 1864. Aceasta instituia școala primară, secundară, superioară și particulară. Noutatea era obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare, primele patru clase.

Mai mult de atât, legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala. Educația era gratuită pentru toții copiii indiferent de categoria socială.

Altă prevedere importantă a fost introducerea unei singure programe, atât pentru învățământul primar din mediul urban, cât și pentru cel din mediul rural. Totodată, se trecea definitiv la ortografia chirilică la cea latină.

Citește și: Ce semnificație are ziua de 24 ianuarie. Lucruri mai puțin cunoscute despre Mica Unire

• Legea agrară

Legea agrară a fost adoptată cu greu în anul 1864, însă circa 400.000 de familii au primit pământ și alți 60.000 de țărani au primit teren pentru grădină și casă. Potrivit legii, țăranii puteau plăti statului terenurile într-o perioadă de 30 de ani.

Împărțirea pământului s-a făcut după criterii geografice. De exemplu, în Moldova dintre Carpați și Prut și în Câmpia Română, suprafețele erau mai mari. Țăranii puteau primi o suprafață de teren de circa 1,6 ha, iar în zona de munte doar 1,2 ha.

În jur de  1.654.964 hectare au fost împărțite, o mare parte dintre acestea provenind din terenurile mânăstirești. Prin urmare, țăranii au ajuns să dețină circa 30% din terenul agricol.

Odată cu introducerea noii legi, țăranii erau nevoiți acum să contribuie la bugetul statului, pe când înainte trebuiau să negocieze cu boierii dările. Totodată, au fost introduse impozitele către stat, printr-un sistem de taxe la nivel național, așa încât veniturile la bugetul comun urmau să crească.

• Legea electorală și constituția

Înainte de lovitura de stat din 2 mai 1864, rolul constituției îl juca Convenția de la Paris, adică documentul prin care Marile Puteri puseseră bazele Principatelor Unite. De asemenea, reforma agrară fusese respinsă de guvernul de atunci, Adunarea Legiuitoare și cabinetul Kogălniceanu a primit un vot de blam.

Prin urmare, potrivit regulilor, urma să fie înlocuit așa cum se întâmplă astăzi atunci când un guvern cade din cauza unei moțiuni de cenzură. Cu toate acestea, în loc să înlocuiască guvernul, Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare.

Al doilea pas a fost inițierea unei legi electorale și a unei noi constituții care a primit numele de „Statul Dezvoltator al Convenției de la Paris” și organizarea unui referendum. Noul document răsturna principiile Convenției de la Paris și principiile democratice și pluraliste.

Prin noua constituție, Alexandru Ioan Cuza putea iniția legi, iar Parlamentul trebuia doar să le voteze. Membrii senatului erau numiți personal de voievod sau erau alcătuiți din președinții consiliilor județene.

Citește și: Ce se sărbătorește pe 24 ianuarie, de fapt. Toți românii ar trebui să știe asta

Totodată, legea electorală prevedea împărțirea alegătorilor în două categorii. O parte dintre aceștia erau „direcți”, adică știutorii de carte care împliniseră vârsta de 25 de ani și plăteau o taxă de cel puțin patru galbeni. Ceilalți erau cei indirecți, care votau prin delegați și erau analfabeți, aveau peste 30 de ani și plăteau taxe între 48 și 110 lei. Cei care nu plăteau taxele nu aveau drept de vot.

Datorită faptului că o mare parte a țărănimii, muncitorilor și negustorilor au primit drept de vot, la următoarele alegeri au intrat în parlament mai mulți susținători ai domnitorului, iar Alexandrul Ioan Cuza a reușit să treacă prin noul Parlament reformele propuse.