Anul școlar 2019-2020 va începe pe 9 septembrie. Structura noului an școlar a fost anunțătă de Ministerul Educației, așadar grădinițele, școlile și liceele din România își vor deschide porțile, luni 9 septembrie. Prima zi de şcoală reprezintă, pentru părinţi şi copii deopotrivă, una dintre cele mai emoţionante zile. Aşteptat, de cele mai multe ori, cu nerăbdare de către copii, începutul unui nou an şcolar vine pentru părinţii lor cu grija suplimentară a achiziţiei rechizitelor.
Fie ei de la oraș sau din mediul rural toti elevii s-au îndreptat cu pași timizi spre scoala care îi va forma pe viitor. Clopoțelul a sunat astăzi în toate unitățile de învățământ. Forforta specifică unui nou început de an școlar s-a simțit încă de la primele ore ale dimineții. Au spus “prezent” toți elevii înscriși în sistemul de învățământ din întreaga țară.
Fie că și-au regăsit educatoarele, învățătoarele, profesorii și colegii, fie că trec în clasa pregătitoare și se despart de doamnele educatoare, fie în clasa a V-a, și fac cunoștință cu noii profesori, ori în clasa a VIII-a, și au în față un an dificil, copiii au pășit emoționați pragul școlii, după vacanța de trei luni.
Școala a început și pentru elevii din mediul rural, ca și în alte multe sate din țară. Nu poți trece cu vederea că e prima zi de scoală: toată lumea duce buchetele de flori, hainele tuturor sunt ceva mai altfel ca în zilele obișnuite, ba, pe alocuri se pot zări și uniforme.
Prima zi de şcoală nu arată la fel pentru toţi elevii. În timp ce elevii de la școlile de la oraș se plictisesc la festivităţile de început de an şcolar, la sate, copiii fac ochii mari şi ascultă indicaţiile învăţătorilor în legătură cu condiţiile precare în care urmează să înveţe. Dacă în unele şcoli din țară, prima zi de şcoală este dominată de imaginea părinţilor şi copiilor coborând din maşini de lux, în alte zone din ţară, imaginea este una dezolantă, cu şcoli cu săli de clase care au soba în colţ şi cu toalete în curte la care, pentru ca elevii să ajungă, trec pe lângă garduri unde latră câinii.
În unele școli de la țară, elevii învață simultan într-o singură clasă, sau folosesc microbuzele școlare pentru a ajunge la școlile aflate în sate îndepărtate din comune. Elevii vor trebui să se spele la lighean, să treacă pe lângă câini în drumul spre toaleta din curte şi să îşi aducă apă de acasă. În alte sate elevii învaţă în fostul cămin cultural din anii 50. Există și locuri în care instituția în care se țin orele de curs, cu greu se poate numi şcoală. Spaţiile fiind insalubre şi chiar periculoase pentru elevi şi cadrele didactice.
Subfinanţarea educaţiei plasează multe şcolil din România într-un alt secol. Lipsa dotărilor în cele mai multe dintre unităţile de învăţământ accentuează starea precară a sistemului de educaţie. Dacă în şcolile din marile oraşe, problemele din unităţile de învăţământ ţin mai degrabă de felul în care este folosit fondul clasei, sau de a oferi sau nu cadouri cadrelor didactice, în zonele rurale problemele devin unele care pot afecta în mod direct atât nivelul de educaţie al copiilor, cât şi sănătatea acestora.