Povestea tradiţiei de a mânca piftie de porc sau cozonac de Crăciun. Totul despre mesele îmbelşugate ale românilor

Masa de Crăciun este, de obicei, una îndestulată. Laolaltă se adună toți ceilalți și se înfruptă din toate bunătățile pregătite de gospodinele familiei. Nelipsite sunt piftiile și cozonacii, care au li o istorie impresionantă în spate. De ce să consiumă aceste două preparate de Crăciun și care este rolul lor.

Piftia, cel mai iubit aperitiv al iernii

În vremuri străvechi, când niciun ingredient nu era irosit, strămoșii noștri fierbeau cu grijă resturile de carne alături de oase și cartilagii pentru a crea o delicatesă apreciată, care putea fi consumată cu câteva zile mai târziu. Pe atunci, se ținea afară, la temperaturi reci, pentru că nu existau frigidere.

Este o tradiție ca piftia să fie consumată cu ocazia sărbătorilor de iarnă, având în vedere că acum se taie porcul și vremea este favorabilă. Cei ce vor să păstreze tradiția, o lasă la închegat afară, la temperaturile clasice și se bucură de ea în zilele de sărbătoare.

Unde va fi zăpadă de Crăciun, în România. Pericolul ascuns în aceste zone

Elena Cârstea, de nerecunoscut la 63 de ani. Cum arată acum, , la 17 ani de când s-a mutat în America

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

În context românesc, piftia a evoluat într-un preparat cu caracter distinct, fiind asemănătoare cu varianta rusească, o tradiție culinară specifică sezonului rece. Indiferent de origini, piftia românească are un gust aparte, asociat cu bucuria și caldura sărbătorilor de Crăciun.

Astfel, piftia nu este doar o delicatesă, ci și o modalitate de a păstra vie moștenirea culinară a strămoșilor noștri și de a sărbători gusturile autentice care ne conectează cu tradițiile festivităților de iarnă. Este un preparat foarte iubit, nelipsit de pe masa românilor.

De ce se consumă cozonac de Crăciun

În fiecare an, odată cu sosirea sărbătorilor de iarnă, cozonacul devine un element esențial al mesei festive, aducând cu el nu doar gusturi divine, ci și o moștenire încărcată de istorie și tradiție. Când ne gândim la originile cozonacului, poveștile din istorie devin intrigante.

Unii istorici susțin că primele semne ale acestui deliciu pot fi găsite în epoca lui Ulise. Chiar și grecii antici se bucurau de o versiune a cozonacului numită „plakous”, îmbogățită cu nuci și miere. În cultura romană, rețete precum „libum” sau „placenta” aduceau în atenție cozonaci cu ingrediente precum brânza și stafidele, deschizând calea pentru diversitatea culinară a cozonacului pe teritoriul Europei.

Într-un pasaj din celebrele „Povestiri din Canterbury”, cozonacii sunt menționați, dezvăluind o rețetă familiară, copți în forme lungi, cu unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide și miere. Această mențiune arată cum tradiția cozonacului a călătorit prin secole, păstrându-și autenticitatea și farmecul.

Află și: Cât timp este bun cozonacul după coacere. Aşa te asiguri că îl mănânci proaspăt

În inima României, rețeta cozonacului se transformă într-un spectacol divers de gusturi și arome, ce variază în funcție de regiune și de secretele familiale transmise din generație în generație. De la umpluturi bogate cu nuci și cacao la cele mai delicate arome de vanilie și coajă de portocală, cozonacul românesc este o expresie a bogăției culturale și culinare a țării.

Indiferent de varianta aleasă, fiecare gospodărie românească ține la tradiția cozonacului în perioada sărbătorilor de Crăciun. Aroma inconfundabilă, textura pufoasă și momentele petrecute în jurul mesei, savurând fiecare felie, îmbogățesc atmosfera festivă și aduc bucurie în sufletele tuturor.

Astfel, cozonacul rămâne nu doar o gustare delicioasă, ci și o filă vie din cartea de tradiții și emoții a fiecărui Crăciun românesc. Dacă în trecut se pregătea numai la ocazii speciale și în cantități reduse, fiind pregătit doar cu ajutorul unor ingrediente destul de scumpe, acum este nelipsit din casa românilor la orice eveniment important.

Ce e bine să mănânci în prima zi de Crăciun

Prima zi de Crăciun aduce cu sine o atmosferă magică și oportunitatea de a savura preparate culinare îmbietoare, care definesc bucuria sărbătorilor. În această zi specială, masa devine un altar al gusturilor, unde se întâlnesc tradițiile culinare și momentele de bucurie în jurul familiei și prietenilor.

Sarmalele, aceste minunate rulouri de varză sau frunze de viță, umplute cu un amestec savuros de carne și orez, reprezintă fără îndoială un punct culminant al mesei de Crăciun. Aromele îmbietoare, acompaniate de smântână și mămăliguță, aduc o notă autentică de tradiție românească în orice casă.

Vezi și: Cât timp ţin sarmalele în frigider, de fapt. Timpul e mai scurt decât îţi imaginai

O friptură bine pregătită este întotdeauna vedeta mesei de Crăciun. Fie că alegi o friptură de porc, vită sau miel, este esențial să fie îmbogățită cu mirodenii alese, care să-i ofere o aromă divină.

În ziua Nașterii Domnului, masa festivă este presărată cu aperitive rafinate și fructe proaspete, aducând un amestec de prospețime și bucurie în casele românești. Pe lângă aceste delicii, gospodinele pregătesc cu grijă curcan la cuptor, salata de boeuf și cozonac, oferind o gamă variată de gusturi pentru toți participanții la sărbătoare. Pentru cei ce aspiră la un an sănătos, un măr devine esențial, aducând în această tradiție gustul dulce al sănătății.

Tradițiile culinare variază în funcție de regiuni, astfel că în unele părți ale țării, masa de Crăciun este completată de tochitura de porc, sarmale și răciturile care încântă papilele gustative. De asemenea, se crede că consumul de struguri în ziua de 25 decembrie aduce prosperitate în anul următor, transformând acest fruct într-un simbol al bunăstării.

Astfel, fiecare gospodărie adaugă un strop unic de tradiție și autenticitate în sărbătoarea de Crăciun, prin preparatele alese cu grijă și respect față de obiceiurile locale. Consumul de alimente sănătoase și simboluri ale bogăției devine o expresie a dorinței de bunăstare și fericire pentru întregul an care urmează.