Un caz înfiorător petrecut în anii 70 în Iași a fost ținut la secret de regimul Ceaușescu. E vorba de povestea unui ieșean pe nume Eugen Grigore, șofer de camion, care a ucis nu mai puțin de 24 de țigani stabiliți într-o șatră la marginea orașului.
România nu a numărat cazuri celebre de criminali în serie sau alte povești de acest fel. Ion Rîmaru e omul care încă a rămas în memoria colectivă drept cel mai mare criminal în serie al țării noastre, cazul său fiind extrem de mediatizat în anii 70.
Dar nu înseamnă că în România lui Ceaueșescu nu se mai întâmplau alte asemenea orori. Eugen Grigore, spre exemplu, este mai puțin cunoscut. Asta pentru că povestea șoferului de camion din Iași, care a omorât 24 de țigani câlcându-i cu camionul, a fost ținută la secret de regimul comunist.
Detalii, însă, au început să iasă la iveală în anii următori.
Cazul lui Eugen Grigore poate fi comparat foarte ușor cu evenimente recente, precum atacurile teroriste din Nisa sau Berlin, în care atacatorii s-au urcat la volan și au intrat direct în mulțime.
Așa a făcut și șoferul de camion din Iași, numai că motivele lui erau altele. Eugen Grigore a rămas în istorie drept criminalul român cu cele mai multe victime în cazier. În 1974, el era angajat la Autobaza Iași ca șofer de camion.
A fost anunțat în timp ce se afla la muncă de faptul că locuința lui a fost incendiată și că soția și cei trei copii au sfârșit în incendiu.
De acest caz își aduce aminte comisarul Traian Tandin, care a scris o carte pe acest subiect:
“Un grup de ţigani provenind din şatra stabilită la marginea Iaşiului, în zona Ciurea, mergea pe străzile Iaşiului în căutare de fier vechi, sticle şi orice ar fi produs bani. Aceştia au crezut că nu-i nimeni acasă la familia Grigore, au intrat să fure, n-au găsit mai nimic”, arată comisarul Traian Tandin.
După ce țiganii nu au găsit nimic de furat, au decis să o lege pe femeie și pe cei trei copii și să dea foc locuinței.
Relatările din acea vreme arată că Eugen Grigore a cerut ajutorul Miliției, a petrezut zile întregi pe la secții cerându-le autorităților de la acea vreme să-și facă treaba și să-i găsească pe cei care i-au omorât familia. Numai că ancheta decurgea lent și nimeni nu avea interesul să scoată la lumină faptul că țiganii erau de vină.
S-ar fi riscat deschidere unui conflict interetnic ce putea fi gestionat cu greu. E momentul în care Eugen Grigore, văzând că autoritățile nu fac nimic, decide să-și facă singur dreptate.
Șatra de țigani se afla la marginea orașului. Șoferul de camion ar fi mers la muncă, la fel ca într-o zi obișnuită, numai că, în timpul zilei, a decis să se urce în camion și să meargă la marginea orașului. Ar fi dat pe gât o sticlă de coniac, apoi ar fi accelerat puternic și a intrat în plin în șatra de țigani.
Anchetatorii au găsit la fața locului totul distrus. 24 de țigani au murit striviți de camionul condus de Eugen Grigore, printre ei aflându-se copii, femei și bărbați deopotrivă. Miliția a ținut totul ascuns și a încercat mușamalizarea cazului. Dar comisarul Tandin publică în cartea sa și mărturia pe care ar fi depus-o ieșeanul în fața anchetatorilor.
„Am omorît 24 de oameni, bărbaţi, femei şi copii, iar totul a fost imediat trecut la „strict secret” de Securitate şi Miliţie, care nu voiau să apară un conflict între ţigani şi români. Toate urmările acestei răzbunări au fost şterse”, ar fi spus Eugen Grigore.
Șoferul de camion a fost condamnat la închisoare ulterior pentru fapta comisă, dar a fost apoi eliberat la începutul anilor 2000. Presa locală scrie că, după eliberare, a ajuns să trăiască pe străzi, a fost chiar internat la psihiatrie pentru o vreme și, în mod ironic, ar fi murit la fel ca victimele sale.
Jurnaliștii scriau că Eugen Grigore ar fi murit în 2009 după ce a fost călcat de un camion. Era om al străzii, ar fi traversat neregulamentar și așa a fost lovit în plin de vehiculul greu.
Numele său mai apare, din când în când, pe anumite bannere afișate în tribunele stadioanelor de fotbal. Numai că istorii susțin că fanii care le afișează se folosesc de numele lui pentru a-și arăta ura față de comunitate de țigani. În realitate, e posibil ca Eugen Grigore să nu fi avut nicio problema cu rasa lor.
“Cazul tragic al lui Eugen Grigore trebuie bine încadrat în contextul politic de înainte de 1989. Răzbunarea acestuia pe şatra de rromi din Ciurea a fost ocultată ani de-a rândul de instituţiile regimului comunist iar abia după Revoluţie au început să apără public frânturi din această poveste, instrumentalizată ulterior, în urmă cu doar câţiva ani, chiar şi în plan sportiv. Şi acum despre personajul în sine se cunosc puţine date sigure, altele decât cele oficiale. Informaţii în presa vremii nu sunt disponibile având în vedere cenzura practicată în regimul trecut. O crimă de asemenea amploare contrasta vizibil cu stabilitatea socială promovată în mod propagandistic de Partidul-stat”, a precizat, pentru “Adevărul”, Diego Ciobotaru.