Povestea singurului român care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal. „Nu vreau să te văd murind în taberele bolșevice”

Fanii fotbalului din România știu, desigur, care este cea mai importantă performanță a naționalei noastre la un Campionat Mondial de Fotbal: „sfertul de finală” de la turneul final din anul 1994, găzduit de Statele Unite ale Americii. Puțini știu că un român a reușit chiar să câștige Cupa Mondială, în anul 1954. Numele lui este Josef Posipal și a îmbrăcat tricoul Germaniei de Vest în marea finală cu Ungaria lui Ferenc Puskas.

Campionatul Mondial de Fotbal 2022 se va desfășura în perioada 20 noiembrie – 18 decembrie. Va fi cel mai scump turneu final din istorie, dar și ultimul cu 32 de echipe. Naționala României nu s-a calificat la acest turneu final și au trecut 24 de ani de când „tricolorii” nu au mai fost la un turneu final mondial. Istoria fotbalului românesc are totuși câteva borne importante legate de Cupa Mondială. „Sfertul de finală” din SUA, din anul 1994, dar și faptul că „tricolorii” au participat în Uruguay, în anul 1930, la prima ediție și după un drum cu trenul și cu vaporul.

Josef Posipal, singurul român care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal

Și, totuși, mai există o poveste de succes legată de un român: Josef Posipal. El s-a năcut la Lugoj în anul 1927, unde a și trăit primii 16 ani din viață. Tatăl lui era brutar și avea rădăcini germane, în timp ce mama lui se mândrea cu cele ungurești.

Culita Sterp si Daniela Iliescu s-au CĂSĂTORIT în secret. Primele imagini de la nunta lor

Prima reacție a Danielei Sterp, după ce s-a aflat de nunta ei secretă și a lui Culiță: ”Am să vă....

Atac la Silviu Prigoană, chiar și după ce a murit! ”L-am blestemat!”

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

În anul 1943, vremurile erau tulburi, din pricina războiului, și tânărul Josep a decis să emigreze în Germania. Nu a plecat singur, ci cu mai mulți prieteni cu origini șvabe. A ajuns în orașul Hanovra și a învățat lăcătușerie, meseria ce l-a ajutat să se angajeze la oțelăria din oraș, unde se produceau și gloanțe.

După ce s-a terminat războiul, în anul 1945, s-a gândit să se ducă acasă, dar mama lui, rămasă în România, i-a trimis o scrisoare prin care l-a avertizat că ar fi periculos și l-a îndemnat să renunțe la acest gând.

„Fiul meu, nu intra înapoi în ţară. Cei care au colaborat cu germanii vor fi deportaţi în URSS. Nu vreau să te văd murind în taberele bolşevice”, i-a transmis Anna Maria.

Josef Posipal și drumul spre finala Campionatului Mondial

Josef Posipal a fost atras de mai multe sporturi și a jucat chiar fotbal la echipa „Vulturii” din Lugoj, iar după ce s-a terminat războiul s-a înscris la o echipă formată doar din refugiați. Aici a fost remarcat și a ajuns la formația TSV Badenstadt și mai apoi la Blau-Weiss Wolpinhausen. Cel mai important salt l-a făcut în anul 1946 când a ajuns Linden 07, formație cu care s-a calificat în Oberliga Nord (primul eșalon fotbalistic organizat în nordul Germaniei).

În anul 1947 a semnat cu SV Arminia Hannover unde a jucat pe postul de atacant, dar după transferul la Hamburger SV a fost reprofilat pe postul de mijlocaș ofensiv, iar apoi a ajuns fundaș. Prestațiile lui au fost lăudate și a fost convocat la națională, unde a debutat doar în anul 1951, după ce a obținut cetățenia germană. Iar ca să joace la prima reprezentativă și-a ales și un pseudonim: „Berwanger”. S-a impus rapid în primul 11 și era considerat unul dintre cei mai buni fundași din lume, iar cu el pe teren, Hamburg a câștigat opt titluri.

În anul 1954 a jucat în finala Campionatului Mondial de Fotbal, în meciul în care Germania de Vest a câștigat titlul, după finala cu Ungaria.

Josef Posipal a jucat 250 de partide în tricoul lui Hamburg în perioada 1949 – 1958 și a marcat 13 goluri. În naționala Germaniei de Vest a evoluat în 32 de partide între anii 1951 și 1956 pentru care a marcat un gol. S-a stins din viață, la Hamburg, la vârsta de 68 de ani.

Sursa Foto:
hsv-hafensaenger.de
foto: terceirotempo.bol.uol.com.br