În evul mediu și nu numai, practicile de exorcizare erau la modă. Au existat de-a lungul timpului cazuri de acest gen. Unele dintre ele au sfârșit prin decesul celui exorcizat. Te-ai aștepta ca astfel de practici să nu mai existe. Dar în 2005 presa relata despre un astfel de caz în România. Este cazul unei măicuțe, pe numele ei Irina Cornici din Tanacu.
Povestea tinerei de 23 de ani Irina Cornici începe în satul natal, Perieni. Maricica Irina Cornici s-a născut în satul Perieni, Vestul Moldovei, în 1982. Avea un frate Vasile, care era cu doi ani mai în vârstă decât ea. Familia, fiind una săracă, a făcut tot ce a putut pentru a-i crește.
Tatăl Irinei, Ion Cornici, a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru furtul unui pui. Nu a suportat pedeapsa și a decis să-și pună capăt zilelor. Tânăra Irina, în vârstă de doi ani, era acasă când a asistat la sinuciderea tatălui ei. Mama ei era o alcoolică violentă și nu putea să-i crească singură pe Vasile și Irina. Astfel că au ajuns la orfelinat.
Frații au fost luați de serviciile sociale și trimiși la un orfelinat din Bārlad. În perioada de tristă amintire orfelinatele din România erau adevărate centre de groază. Viața celor doi avea să fie una grea, deși aveau grijă unul de celălalt.
Vine anul 1990, când la orfelinatul în care locuiau avea să apară un personaj. Este momentul primelor abuzuri. Un fotograful german, Joachim Pfaff, venea la orfelinat sub motivarea unui documentar despre orfelinatele din România. Nimeni nu știa că acesta avea antecedente de abuzuri sexuale. Neamțului i sa permis să petreacă timp cu copiii, fără supraveghere. Irina se număra printre fetele tinere care au fost fotografiate în ipostaze erotice în scopul pornografiei infantile.
În 1995, când Irina avea 14 ani, copiii din orfelinat au fost duși în tabăra de vară din Tālāśmani din județul Vaslui. Un consilier de douăzeci de ani, numit Manix, care a crescut și el în orfelinat, avea propria lui cameră departe de celelalte. În fiecare seară, el punea o fată să vină la el și le abuza sexual. Opt fete au fost abuzate de Manix în acea vară, printre care și Irina Cornici.
Crescând în orfelinat, Irina a fost expusă multor oameni ca Manix. Din cauza abuzului, ea și-a suprimat sexualitatea și a învățat să se protejeze de băieți și bărbați. În adolescență, Irina și-a dat seama că era atrasă de femei. A explorat o relație fizică cu o fată, Paraschiva Anghel. La acel moment legea din România nu permitea astfel de relații, cele două riscând chiar închisoarea.
După o perioadă mai liniștită, și adopția Irinei de către o familie mai în vărstă, la 19 ani pleacă în Germania pentru o perioadă. Aici avea să lucreze ca babysitter, dar nu pentru multă vreme. Revine în țară, și împreună cu fratele ei Vasile, pleacă în căutarea fostei sale partenere, Paraschiva, plecată la mânăstire.
După ce a fost eliberată din orfelinat, Paraschiva a avut foarte puține opțiuni. Neavând unde să se ducă mânăstirea era cam singura opțiune. Paraschiva s-a alăturat unei mănăstiri din munții Carpați, unde se pregătea să devină călugăriță.
Mănăstirea ortodoxă la care avea să ajungă tânăra era situată în nord-estul țării, în satul Tanacu. Cel care conducea așezământul monahal era Daniel Petru Corogeanu, de 29 de ani. Acesta a fost ieromonahul din Tanacu, ceea ce înseamnă că a fost și călugăr și preot în cadrul Bisericii Ortodoxe. Într-un final Irina Cornici ajunge la mânăstirea de la Tanacu, și convinsă de Paraschiva, decide să rămână și ea aici. La câteva zile după sosirea ei, Irina a luat Sfânta Împărtășanie și a făcut prima ei mărturisire. Era determinată să-și încredințeze viața în slujba lui Dumnezeu.
Nu după mult timp, Irina a început să audă voci, reltarează măciuțele din mânăstire. Era convinsă că diavolul îi vorbea, că îi șoptea în cap. Conform relatărilor ulterioare, se spune că pe 9 aprilie, Irina a avut o primă reacție violentă. Călugărițele și părintele Daniel au reușit să o imobilizeze imediat. Au împrumutat o mașină de la cineva din sat și au dus-o până la Vaslui, unde au internat-o la spital.
Călugărițele ar fi spus personalului spitalului că Irina este un pericol pentru ea și pentru ceilalți și că nu mai poate sta la mănăstire. Datele acelor momente spun că, ulterior internării, un examen medical efectuat de dr. Gheorghe Silvestrovici a concluzionat că Irina suferea de schizofrenie. În afară de diagnosticul de schizofrenie Irina Cornici avea să fie diagnosticată și cu leucemie.
La două zile după ce a fost internată, Irina a fost mutată în secția de psihiatrie. Doctorul relata că era paranoică și agitată și cu izbucniri agresive. La două săptămâni de la spitalizare, urmând și un tratament, Irina Cornici este externată și se întoarce la mânăstire.
Măicuțele de aici nu știau de cel de-al doilea diagnostic pe care tânăra îl aflase. Fiind sub medicație, despre care medicii spuneau ulterior că nu și-ar mai fi luat-o, starea de sănătate mintală a Irinei se deteriorează. Nu după multă vreme ar fi început să audă iar voci.
Irina are o altă izbucnire, de data aceasta îndreptată către părintele Daniel în timpul Liturghiei de duminică. După acest moment preotul a decis că Diavolul era înăuntrul ei. Era un singur lucru de făcut, trebuia să fie exorcizată. Relatările localnicilor spun că preotul între 2001 și 2005 a mai avut astfel de practici de exorcizare cu succes.
Decizia de a proceda la exorcizarea tinerei Irina Cornici avea să fie luată de părintele Daniel și măicuța Nicoleta Arcalianu. Datorită reacțiilor violente ale fetei cei doi aveau să fie ajutați de Adina Cepraga, Elena Otel și Simona Bardanas pentru a o imobiliza.
Au reușit s-o imobilizeze, conform relatărilor, și ar fi forțat-o să bea apă sfințită. Tânăra a început să devină și mai violentă, atât fizic cât și verbal. La un moment dat măcuța Nicoleta Arcalianu i-ar fi pus un prosop pe gură ca să nu mai poată vorbi.
Cu toate astea Irina Cornici era încă violentă. Astfel că au construit un fel de targă, așezând două scânduri una lângă cealaltă și o a treia perpendiculară pe cele două, asemănătoare unui crucifix. Au legat-o pe Irina de cruce, cu brațele întinse, folosind lanțuri și lacăte. I-au scos prosopul de pe gură și i-au acoperit gura, așa cum multe surse pretind, cu o bandă adezivă.
Pe 14 iunie, la cinci zile după începerea exorcizării, părintele Daniel și călugărițele au dus-o pe Irina afară. Încă legată de crucifix, a fost dusă pe pridvorul bisericii unde au ținut o slujbă în cinstea ei, rugându-se ca demonii să-i părăsească trupul.
După acest moment, ar fi povestit părintele, au dat-o jos, au dezlegat-o și au așezat-o pe o pătură în curtea mănăstirii. Maicile au susținut că i-au dat niște pâine și ceai și că părea lucidă. Dar la scurt timp după ce a mâncat, a leșinat. Măicuțele au constatat că respiră foarte încet, abia deloc. În scurt timp, Irina era inconștientă și nu răspundea la niciun stimul.
Părintele Daniel este cel care a chemat o ambulanță de la Vaslui, care a sosit la timp. Cei de pe ambulanță au încercat să o resusciteze, dar nu au reușit. Irina Cornici a fost declarată moartă când a ajuns la spitalul din Vaslui. În prima sa declarație, părintele Daniel a negat orice responsabilitate pentru moartea Irinei. El a fost citat spunând:
”Era bolnavă și posedată. Am spus mai multe Liturghii. Din punct de vedere spiritual, am făcut exact ceea ce trebuie. ”
Conform unei rude de-a tinerei Irina Corinic, mătușa acesteia, fata ar fi fost desfigurată și cu semne de violență pe tot corpul. Ulterior, autopsia Irinei a concluzionat că tânăra de 23 de ani a murit din cauza deshidratării, epuizării și lipsei de oxigen.
Ieromonahul și cele patru călugărițe care au asistat la exorcizare au fost arestați și acuzați de asasinarea Irinei. Părintele Daniel a spus că Irina nu a murit în mânăstire. Când a sunat la ambulanță, au dus-o la spital, nu la morgă. El a fost convins că a murit în ambulanță din cauza a ceea ce i-au făcut paramedicii.
Biserica Ortodoxă s-a distanțat de evenimentul sordid prin publicarea unei declarații. În declarația oficială au numit acțiunile lui Corogeanu în Tanacu „abominabile”. Au arătat clar că acest tip de exorcizare nu era o practică acceptabilă în Biserica Ortodoxă Română și l-au exclus pe părintele Daniel din rândurile bisericii.
Ulterior Instanța din Vaslui l-a condamnat pe Corogeanu la 14 ani de închisoare. Maica Nicoleta Arčalianu a primit o pedeapsă de opt ani. Cele trei călugărițe, Adina Cepraga, Elena Otel și Simona Bardanas au primit fiecare pedepse de cinci ani. Corogeanu a contestat decizia, iar instanța din Alba Lulia i-a înjumătățit pedeapsa la șapte ani. Pedeapsa maicii Nicoleta a fost redusă la șase ani, iar la celelalte au rămas neschimbate.
La insistențele unor rude, dar și pe fondul unor lucruri neclare, se ia decizia în 2014 de exhumare a trupului tinerei. La aproape zece ani de la moartea Irinei, trupul ei a fost exhumat. Au fost prea multe întrebări fără răspuns despre cauza morții ei. Medicul legist, Dan Gheorghiu, a declarat că primii ajunși la fața locului i-au administrat șase injecții de adrenalină.
Paramedicul în cauză a negat acest lucru. Medicii de la Institutul Național de Medicină Legală au fost rugați să examineze dovezile și au susținut declarația paramedicului. Aceștia declarau, în 2014, că paramedicul a acționat corect. Legistul, însă, a comentat, spunând:
”Am făcut parte din echipa care s-a ocupat de exhumarea corpului călugăriței. S-a ajuns la concluzia că femeia a murit în urma unei supradoze de adrenalină. Nu mă întrebați, nu știu de ce judecătorii nu au ținut cont de acest lucru.”
Acest caz a continuat să bântuie conștiința colectivă a tuturor celor care au urmărit cazul. Partea ciudată este că cei care l-au acuzat pe părintele Daniel și băgat în închisoare, au murit în condiții suspecte. În jurul localității Tanacu au apărut zvonuri că părintele Daniel Corogeanu i-ar fi blestemat.
Cu toate astea rămâne drama unei tinere de 23 de ani, cu o viață dură prin orfelinate, o schizofrenie și un diagnostic de leucemie. Care sunt adevăratele cauze al decesului, deși anunțate de legiști, vor rămâne totuși un mister pentru mulți.