Medicul Ana Aslan, unul dintre pionerii geriatriei mondiale, a adus faimă României prin cercetările ei și rezultatele aduse privind procesul de îmbătrânire. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București între 1915 și 1922.
Ana Aslan a mai fost denumită și „femeia care a învins bătrânețea”. Avea o minte sclipitoare și un suflet deosebit de bun. În perioada Primului Război Mondial, Ana a îngrijit soldații din spitalele militare din spatele frontului de la Iași. Cu toate că numele Ana Aslan este cunoscut în toată lumea, sunt anumite lucruri ce au rămas departe de lumina reflectoarelor.
De exemplu, Ana a trimis și primit, de-a lungul vieții, peste 130.000 de scrisori ce proveneau din peste 130 de țări. Scrisorile erau de la pacienții ce îi mulțumeau, sau de la specialiștii în medicină. Mai puțin cunoscut este și faptul că avea o colecție de bufnițe, bibelouri și statuete.
Ana Aslan a creat Gerovital H3, un produs biotrofic de origine românească. De asemenea, a înființat primul institut ce avea ca scop lupta împotriva bătrâneții. Pentru a-și atinge scopul muncea 12 ore pe zi și a renunțat la viața personală, însă nu regretă deloc alegerea făcută.
„Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!” , aşa se descria Ana Aslan.
Cele mai încurajatoare rezultate le-a obținut la Timișoara. Pe 15 aprilie 1949, Ana Aslan era profesor de clinică medicală. Atunci a tratat un student la medicină ce suferea de artroză acută. Bărbatul avea o stare de criză ce dura de trei săptămâni. Ana Aslan a relatat împrejurările în următorul fel:
„Foloseam deja procaină, a cărei acţiune vasodilatatoare şi de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisă de Claude Leriche, în afecţiunile circulaţiei periferice şi în arterite. Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 cc soluţie procaină 1% în artera femurală. După câteva minute, bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să-i administrez procaină; după câteva zile a putut părăsi spitalul”.
Ana Aslan a murit pe data de 19 mai 1988, la 91 de ani, din cauza unei boli. A dorit să fie înmormântată creștinește, însă comuniștii i-au refuzat dorința. De la morga spitalului, a fost dusă la cimitirul Bellu. Aici a fost înmormântată noaptea, fără preoți.