Visul american poate fi o iluzie pentru pentru tinerii studenți români care pleacă în afară. Cel puțin acest lucru reiese din povestea unei tinere. În urmă cu patru ani, a plecat din România și a renunțat la tot pentru visul pe care îl avea de mică.
Roberta Enișor are 21 de ani și a crescut în Urziceni până la vârsta de 10 ani. Încă de mică a fost implicată în industria muzicală. La vârsta de 3 ani a început să facă naveta la București pentru a lua lecții de canto. La vârsta de 7 ani a avut o preselecție la Mamaia Copiilor. Acolo, Smaranda Oțeanu Bunea, director fondator al Operei Comice pentru Copii a remarcat-o.
I-a propus să colaboreze pentru un turneu important în India. A fost un important punct de plecare pentru Roberta. Astfel, a ajuns să aibă spectacole pe Broadway sau în Caraibe. La 16 ani a semnat un contract cu Roton, o casă de discuri mare din România. Cu toate acestea, visul ei era să plece la facultate în America.
”Nu credea nimeni că eu chiar voi pleca. Cu toate descurajările primite din mai multe locuri, am fost acceptată cu burse la zece facultăţi din America şi m-am decis să plec. Nu am simţit nicio secundă frica de a pleca singură peste Ocean. Tot ce simţeam era entuziasm. Îmi doream prea mult chestia asta. Părinţii m-au susţinut mereu şi asta m-a ajutat foarte mult”, a povestit Roberta Enişor pentru „Adevărul“.
Tânăra a vorbit spre dificultățile întâmpinate în afară datorită faptului că nu are cetățenie. Ea spune că un „green card” i-ar crește șansele semnificativ pentru a-și găsi un loc de muncă după terminarea facultății. Roberta spune că după terminarea facultății are la dispoziție 60 de zile în care trebuie să își găsească un loc de muncă pentru a reușit să rămână în SUA.
„Ca student internaţional, ţi-e foarte greu să mergi la Medicină. Indiferent de cât de mari sunt notele tale, indiferent de câte activităţi ai pe CV şi recomandări extraordinare ai, tot o să fii la fundul listei din cauza cetăţeniei. E greu să primeşti şi ajutor financiar din această cauză. Mi s-a spus de la început că ar trebui să îmi fac un plan B pentru că sunt student internaţional”.
Românca spune că americanii sunt primitori. Te ajută, însă până într-un anumit punct. Ca în orice altă țară, depinde de persoană. Unii te ajută cât pot, iar alții te ajută cât vor.
Chiar dacă toţi îmi ştiu povestea de viaţă şi toate barierele care mi se pun, chiar dacă sunt şi oameni calzi, nimeni nu se avântă să mă ajute să îmi iau green card, de exemplu. Foarte mulţi dintre ei sunt foarte drăguţi, sunt foarte empatici, dar până la un punct.