Marcel Vela, ministrul de Interne, vrea să schimbe numele Poliției Române, pentru a diferenția instituția de Poliția Locală. Ce denumire a propus?
Ministrul de Interne, Marcel Vela, visează la ”rebranduire”. Oficialul își dorește schimbarea numelui Poliției Române pentru a diferenția instituția de Poliția Locală. Conform declarațiilor acestuia dintr-un video prezentat de reprezentanții Sindicatului Național al Agenților de Poliție, este nevoie de o delimitare clară pentru a nu fi suprapuse atribuțiile fiecărei entități. Marcel Vela dorește să schimbe numele Poliției Române în Poliția Națională.
„Vreau rebranduirea Poliţiei Naţionale, care acum se numeşte Poliţia Română. Doresc s-o numim Poliţie Naţională, pentru a nu mai intra, pe acelaşi palier, în competiţie sau conflict cu Poliţia Locală. Tot respectul faţă de Poliţia Locală, am fost primar 12 ani, am construit poliţie locală în sensul că i-am găsit gardieni publici, după aceea poliţie comunitară şi poliţie locală – băieţi destoinici”, a declarat ministrul de Interne.
„Cred că trebuie să clarificăm o delimitare clară între Poliția Locală și Poliția Română, s-o numim Poliția Națională. Asta ține de rebranduire”, a completat Vela.
Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab ori a lui Mihai Viteazul și continuă cu domnia lui Mihai Suțu. Din 1806, organele de pază și ordine din București au primit denumirea generică de Poliție. În anul 1821, Tudor Vladimirescu a acordat scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor.
În 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției s-au extins. În timpul Revolției de la 1848, a avut loc reorganizarea entității, prin apariția instituției șefului poliției Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează Miliția. Mai târziu, prin Decretul – Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe au fost reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și 218 din 23 aprilie 2002.