Un pericol descperit chiar și în alimente și cafea o constituie cantitatea de aluminiu. Chiar și așa, cantitățile de aluminu regăsite în aluminiu, sunt, în general, sigure, fără a prezenta efecte adverse asupra sănătății.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, expunerea la doze mici de aluminiu nu este dăunătoare, întrucât organismul uman poate elimina eficient, prin urină, cantități mici de aluminiu. De altfel, OMS și FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură din SUA au estimat cam 7 mg/kg corp pe săptămână doza de aluminiu pe care corpul poate să o metabolizeze fără probleme. De menționat este că aluminiul este un element chimic ce constituie aproximativ 8,2 % din scoarța pământului. El este un element chimic comun, ce ocupă poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca și răspândire terestră. Aluminiul există în procent de 7,4 %.
Solul și apa conțin și ele aluminiu, fapt care înseamnă că și majoritatea alimentelor conțin măcar urme de aluminiu. Nu e problemă dacă se ingerează cantități mici de aluminiu, însă în timp, acest metal se acumulează în organism. Însă alimente precum praful de copt și brânzeturile procesate au niveluri de aluminiu mai mari decât în mod natural, deoarece conțin aaditivi alimentari pe bază de aluminiu.
Potrivit FDA – Administrația Medicamentelor și Alimentelor din SUA, următorii aditivi sunt considerați, în general, ca fiind ”siguri”:
Alimementele cu un nivel ridicat de aluminiu sunt cele care conțin aditivi cu aluminiu, cum ar fi făina, lactatele procesate, formulele pentru copii etc. Alimente bogate în mod natural sunt cartofii copți, spanacul, sucul de prune și ceaiul.
De menționat este că prepararea și păstrarea alimentelor în vase de aluminiu, folie sau conserve pot să crească conținutul de aluminiu, în special dacă alimentele suc acide, sărate sau alcaline, indică studii realizate în 1985, 1986, 1988.
De asemenea, antitranspiratele, șamponuri, creme, farduri, rimeluri sunt numai câteva din produsele ce conțin acest element la propriu sau alți derivați.
Și în aersoli există particule de aluminiu, iar specialiștii califică această cale ca fiind cea mai periculoasă, întrucât plămânii nu pot filtra aerul, iar toxinele ajung direct în sânge. Dar aluminiul este eliminat din corp prin: urină și prin transpirație.