Oraşul din România care nu are şomeri. E o bijuterie, puţini turişti îi calcă pragul
Într-o lume utopică, toți ne-am dori să nu existe șomaj, criză economică, să fim toți remunerați după calitatea și randamentul profesional, etc. E cumva, dacă putem spune așa, la fel ca visul lui Marx și Engels, atunci când lansau pentru prima dată manifestul comunist, dovedit a fi doar un vis utopic, nerealizabil. Dar, cum trăim într-o economie de piață, dinamica lucrurilor este cu totul alta, dar nu și în oraşul din România care nu are şomeri. Localitatea este o bijuterie, dar sunt puţini turiştii care îi calcă pragul. Citește mai departe și află care este oraşul din România care nu are şomeri.
Visul unei economii de piață fără șomaj și crize economice
Trăim într-o lume a dinamicii, vitezei și economiei de piață. Dar, realitățile acesteia sunt, din păcate, uneori sumbre cu crize economice generalizate, paralizante și, de cele mai multe ori, cu victime colaterale și nu numai. Printre cele mai vechi democrații și, implicit, economii de piață, se numără cea americană (deși nu este atât de veche), cea britanică, franceză, germană, etc.
Toate au, totuși, un numitor comun, și anume cel puțin un episod dramatic din punct de vedere economic, care a destabilizat o întreagă națiune, ducând-o în pragul unui colaps devastator. Doar dacă ne aducem aminte de Marea Depresie din America anilor 1929-1937, sau de criza financiară de la sfârșitul anilor 2000 din Marea Britanie, care a dus la creșterea prețurilor globale ale materiilor prime, criza creditelor ipotecare subprime în sectorul bancar britanic, criza semnificativă a creditelor, dar și cria generalizată din 2008.
Vezi și: Anunțul unui expert american despre al treilea război mondial. A prezis și criza din 2008
Șomajul, un efect al crizelor economice din economiile de piață
Pe lângă pierderile financiare și destabilizarea administrațiilor centrale, toate aceste crize au dus la un aspect alarmant și inevitabil, șomajul. În 2023, se estimează că șomajul mondial a crescut cu aproximativ 3 milioane, ajungând la 208 milioane de șomeri, ceea ce corespunde unei rate globale a șomajului de 5,8%.
Vezi și: Ce salariu minim au restul țărilor din lume. Pe ce loc se clasează România
Dimensiunea moderată a acestei creșteri preconizate se datorează în mare parte ofertei reduse de forță de muncă în țările cu venituri ridicate, este una din concluziile unui studiu recent. Pe plan local, rata șomajului în România a scăzut la 5,50% în februarie 2023, de la 5,60% în ianuarie 2023, conform statisticii oficiale. Dar, iată că apar informații despre oraşul din România care nu are şomeri. Citește mai departe și vezi care este acest oraș.
Sebiș, oraşul din România care nu are şomeri
La aproximativ 500 de kilometri de București, în județul Arad, se află orașul Sebiș cu o populație de 5.000 de locuitori. Dacă ești curios să vezi cum arată micuțul oraș, vei avea de parcurs cei aproape 500 de kiloemtri în aproape 7 ore, dar nu despre asta este vorba.
După cum spuneam, aici locuiesc 5.000 de suflete, iar aceștia au fiecare un loc de muncă plătit și nu au grija zilei de mâine. O să te întrebi care este motivul, iar răspunsul este dat chiar de primarul Sebiș, oraşul din România care nu are şomeri:
„Avem 1.000 de firme la o populaţie de 5.000 de oameni, incluzând aici minorii şi pensionarii. Dacă ar fi să ne raportăm doar la populaţia activă, practic avem o firmă la trei locuitori.
În general, firmele de la noi sunt mici, cu un număr mic de angajaţi. Cel mai mare angajator este o fabrică de mobilă, cu 200 de salariaţi. În total, în Sebiş avem 2.000 de salariaţi, din care 1.500 în sistemul privat şi 500 în sistemul public.
Totuşi, avem un excedent de sute de locuri de muncă disponibile, care nu pot fi ocupate pentru că în zonă nu avem suficientă forţă de muncă.”, a spus rimarul oraşului, Cristian Feieş, conform ȘtirileProTV.
Secretul acestei reușit stă în inițiativa Consiliului Local de a demara proiecte de investiții pe Fonduri Europene, ca și în cazul unei alte localități, devenită deja celebră, Ciugud, din județul Alba.
Deci, concluzia este că se poate, dar asta numai dacă se dorește și dacă există viziunea unui viitor și a interesului pentru comunitate.