Peste tot în România de azi, acolo unde au trăit, muncit și murit strămoșii noștri, au existat și încă mai există mărturii ale acestora. Dar, conform arheologilor, multe din așezămintele vechilor daci au dispărut, așa cum este și cazul despre care discutăm azi, oraşul din România care a dispărut, care se afla lângă Braşov şi era o minune a vremii. Arheologii au reușit, într-o anume proporție, să afle de ce nu mai există a doua aşezare după Sarmizegetusa.
Vecii daci au trăit pe aceste meleaguri, iar unii cercetători spun că, de fapt,tracii, umrașii diecți ai dacilor, ar fi ocupat mare parte din ceea ce cunoaștem azi a Europa. Dar, pe meleagurile românești din Dacia, au fost orașe întregi, multe dintre ele adevărate minuni ale vremurilor de atunci.
Despre Sarmizegetusa se știe că a fost principalul centru al Daciei, dar arheologii vorbesc și despre Oraşul din România care a dispărut, și care se afla lângă Braşov şi era o minune a vremii.
Arheologii aveau să descopere cu ani în rumă urme ale dacilor, foarte aproape de Brașov, pe raza comunei Racoș, spunând că aici se aflau cele mai mari și importante așezări dacice situate în regiunea Țara Bârsei.
Astăzi un punct de atracție turistică, Situl de la Racoș, sau cum mai este denumit, Fortificația dacică de pe Dealul Vărăriei, avea să fie descoperit în perioada interbelică de unul din preoții din comuna cu același nume, Racoș.
O parte din vestigiile descoperite aici aveau să ajungă în muzeul de istorie din Budapesta. Au trecut ani buni până când situl avea să fie din nou cercetat de arheologii români, începând cu anul 1975.
Din descoperirile făcute de arheologii români, sub îndrumarea istoricului Florea Costea, s-a stabilit că acest loc era, după Sarmizegetusa Regia, al doilea centru administrativ și politic al Daciei, find o rețea foarte bine pusă la punct de fortificații.
Cu mult timp înainte de invazia romanilor pe teritoriul României, în orașul de la Racoș locuiau câteva mii de daci, care se ocupau în principal cu agricultura, existând și ateliere de producție, meșteșugari, dar și cei cre se ocupau cu mineritul sau metalurgia.
În secolul în care Traian lua decizia de a invada teritoriul dacic, fortificațiile de Racoș se întindeau pe 5 kilometri, iar cetățile de aici, conform descoperirilor făcute de istoriul Florea Costea, erau de fapt „destinate să reprezinte, în cazul căderii Sarmizegetusei, nu doar un ultim punct de rezistenţă, ci locul de grupare şi reluare a confruntărilor cu Traian“.
Dar, în timpul invaziiilor romane, ceste cetăți aveau să fie distruse aproape în totalitate de armata lui Traian, urme ale acestor devastări existând și astăzi aici. De altfel, la Racoș avea să aibă loc și ultima bătălie dintre romanii lui Traian și dacii din Transilvania, în jurul anului 106.