Unul din simbolurile orașului de la malul Mării Negre, Cazinoul din Constanța, pe lângă istoria sa opulentă și plină de lux, mai ascunde și alte secrete, unele dintre ele fiind descoperite recent între zidurile acestuia. Monumentul constănțean este într-un amplu proces de restaurare, iar cei care muncesc aici au descoperit un document ce datează din anii 50, perioadă în care autoritățile locale comuniste făceau primele renovări de la construcția sa în 1909.
Atunci când ajungi în Constanța, principala atracție turistică stă exact pe malul mării. Aici tronează clădirea Coazinoului din Constanța. Dar, probabil, puțină lume știe că amplasamentul cazinoului este mult mai vechi de anul la care oficial era finisat. Mai exact, în 1880, orașul a inaugurat Cazinoul de pe malul mării, Constanța Kursaalul.
Acest cazinou și sală de agrement cu structură din lemn a fost prima clădire construită pe litoralul românesc după dominația otomană. Din 1880 până în 1891, „Kursaal”, care reprezintă cuvânt german pentru sală sau clădire publică, a găzduit baluri, teatru și alte activități recreative. Locul de întâlnire era situat lângă Farul Genovez și conținea o sală de dans, două săli de jocuri și două săli de lectură.
Cu toate acestea, cea mai populară caracteristică a sa era terasa de pe malul apei, un loc de întâlnire preferat al turiștilor și al elitei europene. Deoarece era interzis ca bărbații și femeile să facă plajă împreună, terasa era flancată de două terase pentru plajă, bărbații făceau plajă în stânga, femeile în dreapta.
O furtună din timpul iernii anului 1891 a distrus acoperișul și fațada clădirii originale a cazinoului cu structură din lemn, subliniind necesitatea unei construcții mai robuste. În ianuarie 1892, consiliul municipal a aprobat demolarea clădirii originale, iar în aprilie primarul a organizat reconstrucția cazinoului, care a fost finalizată în 1893, și, datorită apariției la începutul anilor 1900 a Rivierei Franceze, se contura o tendință europeană de a construi cazinouri mari, de tip palat.
Această abordare mai modernă a cazinourilor a ajuns pe litoralul românesc la 23 iulie 1903, când primarul Constanței, Cristea Georgescu, l-a angajat pe Daniel Renard, rezident local și arhitect de origine elvețiană, să proiecteze un cazinou de referință.
Renard a fost influențat de mișcarea Art Nouveau, o filozofie de design foarte în vogă în întreaga Europă la începutul secolului, prezentând primele sale planuri ale cazinoului oficialilor orașului în 1905, însă tulburările din cadrul administrației locale vor prelungi procesul ani de zile.
Conservatorii au venit la putere în 1905 și au favorizat un design tradițional românesc, în timp ce liberalii înlăturați au preferat un stil Art Nouveau mai radical. Comisia orașului, devenită acum conservatoare, a respins proiectul lui Renard, numindu-l nepotrivit și acuzându-l că arată ca un dric cu ferestre în formă de morminte.
Noul primar conservator al Constanței, Ion Bănescu, a preferat tradiționalismul, renunțând la serviciile arhitectului Daniel Renard și l-a angajat pe arhitectul Petre Antonescu pentru a finaliza designul cazinoului de la malul mării, asigurându-se că acesta respectă aspectul clasic intern al cazinourilor, arhitectul găsind favoruri în rândul conservatorilor pentru afinitatea sa pentru arta românească și nuanțele tradiționale.
În 1907, Georgescu a fost reales în funcția de primar și a revenit imediat asupra cazinoului, acesta făcând exact același lucru ca și predecesorul său, renunța la serviciile arhitectului Antonescu, reangajându-l pe Daniel Renard pentru a termina lucrarea. Înainte ca în cele din urmă clădirea să fie terminată trei ani mai târziu, fundația sa a fost modificată de trei ori.
Construcția a început în 1907 și a fost în mare parte finalizată la 24 iulie 1910, ulerior Cazinoul din Constanța fiind deschis oficial în august 1910, însă finisajele clădirii au fost finalizate abia în 1912. Când a fost terminată, era cea mai mare clădire de acest tip din România, iar costul construcției a fost de aproape șapte ori mai mare decât cel estimat, ridicându-se la peste un milion de lei, la acea vreme.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Cazinoul din Constanța, reconstruit pentru a doua oară, a găzduit trupele germane, servind temporar ca spital militar. Acesta a fost din nou grav avariat după ce a fost bombardat în timpul unui raid aerian.
După război, trupele sovietice au fost acuzate că au jefuit clădirea, iar după venirea comuniștilor la putere, în 1948, Casa de Cultură s-a mutat în rămășițele încă funcționale ale fostului cazinou.
Trei ani mai târziu, cazinoul a fost complet renovat, de data aceasta folosind munca deținuților politici. Printre deținuții care au lucrat la renovarea cazinoului, în 1950, conform unor documente relativ descoperite recent, se aflau și deținuți de origine germană.
În timpul actualelor renovări, angajații care lucrează aici au descoperit în zidurile Cazinoului din Constanța o scrisoare, aparent semnată de un român de origine germană, care lucra la retaurarea caziinoului ca zidar și zugrav, în care povestește despre supliciul prin care a trecut în acea perioadă:
„Iubite prieten ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze. Sunt aici ca deţinut politic din 1951, 16 Vll (iulie), până (acum) 1952, V (mai), fiind zidar şi dulgher la muncă.
Am fost condamnat la 9 ani şi de la 10 a l-a (ianuarie) 1949 viaţa mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv.
Cu salutări, Marton Iulius, domiciliat la Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt-Sibiu”, este traducerea biletului, conform autorităților locale din Constanța.
Legat de această descoperire, inclusiv primarul din Constanța, Vergil Chiţac, avea o reacție pe rețelele de socializare, spunând că „În faţa unor astfel de momente, nu-şi au rostul foarte multe cuvinte”:
„Un nou mesaj cu mare încărcătură istorică şi emoţională a fost descoperit zilele acestea în zidurile Cazinoului. Este vorba despre biletul redactat în limba germană al unui deţinut politic din Sibiu.
Cazinoul Constanţa a fost renovat la începutul anilor 1950 cu ajutorul deţinuţilor politici. De aici şi aceste mărturii cutremurătoare ascunse în zidurile clădirii.
În faţa unor astfel de momente, nu-şi au rostul foarte multe cuvinte. Data viitoare când trecem prin faţa Cazinoului, să nu uităm de Marton Iulius şi de fraţii lui de suferinţă””, a scris primarul Vergil Chiţac.
Lucrările de reabilitare, recondiționare și renovare la Cazinoul din Constanța începeau încă din 2020, iar conform autorităților, anul acesta, posibil în 2024 să fie redat publicului spre a fi vizitat.