Un expert pomicultor a explicat cum trebuie tăiată coroana pomilor fructiferi din curte, pentru a te bucura de rod bogat. Ramurile trebuie tăiate ținând cont de unghiurile de aur, două la număr: unghiul de divergență și unghiul de ramificare. Află în continuare tot ce trebuie să știi.
Dacă ai pomi fructiferi în grădină, sigur ești deja familiarizat cu ideea de a tăia coroana lor, în așa fel încât ramurele se să dezvolte sănătos, să înmugurească și să dea rod bogat. Mulți nu știu, însă coroana trebuie tăiată ținând cont de două unghiuri de aur.
Expertul pomicultor Roberto Marius Popa a explicat, într-o postare publicată pe grupul de Facebook Pomi fructiferi – între hobby și artă, care sunt detaliile de care trebuie să ții cont în aplicarea tăieturilor pentru formarea coroanei. Este vorba, în principiu, despre unghiurile de divergență și ramificare.
Citește și: Când se curăță pomii ca să dea roade și să rămână sănătoși. Secrete de la cei mai iscusiți grădinari
Unghiul de divergență reprezintă unghiul format de două ramuri de schelet alăturate. El poate prezenta 90 sau 120 de grade, în funcție de numărul de șarpante pe care îl prezintă ramurile pomului fructifer, sau chiar 180 de grade în cazul coroanelor aplatizate tip palmetă.
Unghiul de ramificare reprezintă unghiul format de ramurile pomului fructifer cu axul, în punctul de inserție. Acesta prezintă o valoare cuprinsă între 45 și 60 de grade. Dacă se respectă aceste valori când se taie pomul, te poți bucura de pomi echilibrați, cu un schelet bine proporționat.
Citește și: Pomul care este interzis în tot mai multe locuri din lume. De ce este tăiat, de fapt
Expertul pomicultor Roberto Marius Popa a realizat o figură în care se poate observa că între ax și șarpantă este trecut un unghi de 45 de grade. Acesta se măsoară, bineînțeles, din ochi. Unghiul ar trebui să fie în jurul valorii menționate, nici mai mic, nici mai mare.
„Dacă vă uitați în figură, în cazul în care unghiul de ramificare este mic, fibrele lemnoase ale axului și ale șarpantei merg aproape paralel, ba chiar mai sunt și întrerupte de porțiunea de coajă strânsă între ax și cracă, porțiune care acumulează umiditate și mizerie și, în timp, putrezește.
În momentul când, sub greutatea fructelor, frunzelor, a semischeletului, a apei sau pur și simplu a vântului, șarpanta este smulsă de ax, ruptura se produce foarte ușor în lungul fibrelor. Este ca atunci când spargeți lemne cu toporul, lovitura trebuie să fie în lungul fibrelor și butucul se crapă ușor, nu o să vă apucați să loviți perpendicular pe fibră, că nu o să crape în veci”, a explicat pomicultorul Roberto Marius Popa.