Publicată inițial în 2012, cartea biografică a Princepesei Margareta avea să scoată la lumină multe momente importante din viața sa, precum și care era situația întregii familii regale în perioada comunistă, chiar și la ani buni după abdicare și izgonirea din țară. În volumul „Patrie și destin. Principesa Moștenitoare a României”, scris de Diana Mandache, avea să apară și motivul pentru care elvețienii nu au vrut să-i scrie Principesei Margareta, pe certificatul de naștere, că este ”de România”, asta ducând mai târziu la decizia fiicei Regelui Mihai de a intra într-un proces cu autoritățile din Elveția.
Regele Mihai I al României, ultima personalitate regală care a domnit în România până la abdicarea forțată în 1947, a trăit o mare parte din viața sa în exil. După instaurarea regimului comunist, Mihai I a fost forțat să plece din țară, stabilindu-se în Elveția.
Cu toate acestea, autoritățile elvețiene au refuzat să recunoască oficial titlul de „Rege” al lui Mihai I pe teritoriul elvețian, un gest ce a ridicat numeroase semne de întrebare în rândul românilor și al istoricilor. Principalul motiv al acestei decizii era legat de politica strictă a Elveției privind neutralitatea și refuzul de a implica statul în problemele politice și regale ale altor țări.
Autoritățile elvețiene, cunoscute pentru poziția lor neutră și imparțială, evită recunoașterea titlurilor monarhice pentru a nu crea precedent în relațiile internaționale. A recunoaște statutul regal al lui Mihai I ar fi însemnat o formă de validare a acestuia, aspect pe care Elveția, din motive de politică internă și externă, l-a evitat.
Ca și în cazul tatălui său, la nașterea principesei Margareta, care avea să se petreacă pe tărâm elvețian, motivația a fost aceeași.
La motivația de neutralitate s-au adăugat și presiunile ulterioare ale regimului comunist de la București, extrem de temător de potențiala influență pe care ar putea-o avea familia regală.
Astfel, Mihai I a trăit în Elveția cu statutul de simplu cetățean, fiind cunoscut în documentele oficiale sub numele „Mihai de Hohenzollern”, iar prima sa fiică, Margareta, avea scrie pe actul de identitate același nume, Hohenzollern.
Ulterior, după ce Principesa Margareta a ajuns la maturitate, a decis să dea statul elvețian în judecată în această spetă, iar din 2009, conform unei decizi judecătorești, pe pașaport să fie înscris numele așa cum ar fi trebui să fie de la bun început, și recunoscut de statul elvețian, Margareta a României:
„Eu am folosit întodeauna numele de Margareta de Roumanie, dar a fost o problemă la şcoală, când am dat Bacalaureatul, şi a existat o problemă şi cu permisul de conducere, deoarece în certificatul de naştere era scris altceva.
În schimb, toate documentele, paşaportul, permisul de rezidenţă în Elveţia, toate acestea erau pe numele de Roumanie. Dar acest lucru a fost de folos în procesul împotriva statului elveţian, pentru că au văzut că în toate documentele, la fel ca şi în Anglia, Danemarca sau Italia, am folosit numele de Roumanie. Deci este numele meu.” , justifica Principesa Margareta demersul de a determina statul elvețian să-i recunoască numele.
În comparație cu prima născută, celelalte două fiice, Sofia și Maria, aveau numele astfel ca urmare a faptului că se născuseră în Grecia, respectiv Danemarca.