În Europa, împărțirea moștenirii se face după anumite reguli clare. Sunt persoane care călătoresc în străinătate și aleg să fie rezidenți pentru o anumită perioadă. Totuși, există și cazuri în care persoanele respectiv mor peste hotare, iar urmașii lor nu știu ce se întâmplă cu bunurile acumulate de ei după dispariția acestora. Iată toate informațiile în acest sens!
Dacă un cetățean al unei țări este rezident în alt stat membru al UE, legea aplicabilă va fi legea statului de rezidență în momentul decesului persoanei respective. Mai exact, regulamentul stabilește competența legală a statului membru în care persoana moartă a locuit în mod obișnuit. În acest sens se simplifică procesul de moștenire și îl face mai previzibil în contextul european.
Factorul decisiv este locul unde a fost rezident ultima dată defunctul. În acest caz, poate exista o impozitare asociată cu moștenirea bunurilor din străinătate. Românii care se află în situația asta pot consulta un expert fiscal, pentru a ști ce obligații fiscale au.
Există unele cazuri speciale în care este desemnat un executor testamentar, care are responsabilitatea de a administra moștenirea conform dorințelor celui decedat. De exemplu, dacă sunteți cetățean român și plecați doar iarna într-o anumită țară, dar stați tot restul anului acasă, nu se schimbă nimic.
Situația este alta în următoarele cazuri! Dacă un cetățean român locuiește în Germania și moare acolo, instanțele germane vor fi responsabile de procedurile de succesiune în viitor, nu cele din România. Așadar, se va aplica legea germană, nu cea română. Excepție făcând cazurile în care a fost lăsat deja un testament.
În plus, dacă persoana decedată primea pensie dintr-o țară din UE, țara respectivă trebuie să plătească ajutorul de deces și/sau pensia de urmaș rudelor din România, după cum urmează:
Drept urmare, doar testatorul desemnat poate preciza în testament ce lege dorește să se aplice. Spre exemplu, dacă un austriac pensionar locuiește cu partenera sa într-o casă în Toscana, în Italia, iar o fiică stă în Austria, una în Germania, ce instanță ar fi competentă în caz de deces?
În acest caz, alegerea legii moștenirii austriece înseamnă reducerea cotei de moștenire a celor două fiice la cota obligatorie. Conform legii în vigoare, fiecare copil are dreptul la un sfert (adică jumătate împreună) din moștenirea lui. Doar bărbatul poate lăsa cealaltă jumătate partenerului său într-un testament, înainte de moarte. Dacă avea și proprietăți pe numele său în Italia, legea austriacă ar fi trebuit să fie aplicată de o instanță din Italia.
În Italia, copiii ar fi trebuit să moștenească două treimi împreună ca acțiuni obligatorii, în timp ce partenerul lor ar fi putut primi doar o treime din bunurile defunctului.