Creștinii ortodocși sărbătoresc moșii de vară. Aceștia respectă întocmai tradițiile și obiceiurile precum spun vorbele din bătrâni. Ce trebuie să faci neapărat azi ca să ai noroc și să atragi bunăstarea în dreptul tău?
Duminica Rusaliilor este foarte importantă pentru creștinii ortodocși. Aceștia se pregătesc pentru sărbătoare încă de dinainte de ziua aceasta tocmai pentru că înainte cu o zi sunt Moșii de vară, zi dedicată pomenirii morților. Toți românii își amintesc de cei trecuți în neființă și le aduc un omagiu dând în dar câteva obiecte sau preparate cu gândul la ei. Se dau în special: cirește, busuioc proaspăt, biscuiți, orez și colivă.
Tradiția spune că începând cu Joia Mare din Săptămâna Ptimilor și până la Rusalii raiul și iadul sunt deschise, iar în acest interval sufletele morților au călătorit libere prin locurile unde au trăit și de unde s-au simțit acasă. Acum acestea sunt triste pentru că trebuie să se reîntoarcă în lumea de dincolo și să-i părăsească din nou pe cei dragi.
Pentru ca sufletele lor să fie împăcate, familia sau prietenii lor trebuie să dea ofrande în dar și să le comemoreze plecarea prin diverse obiceiuri. Oamenii își împodobesc casele cu frunze sfințite de tei sau nuc și respectă superstițiile pentru a nu le merge rău așa că împart lucruri pentru oamenii în nevoie.
Este un pericol mare sî nu te arunci în arbori și să călătorești departe de casă pentru că astfel rudele tale se vor certa. În ziua aceasta nu se culeg nici ierburi de leac și se obișnuiește ca oamenii să dea haine și tot ceea ce au gătit de dimineață tocmai înainte să mănânci micul dejun.
”Doamne, Cel ce eşti preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate; Care singur ai nemurire, locuind în lumina cea neapropiată; Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele zidite în ele; Care plineşti cererile, mai înainte de cerere; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Părintele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S‑a pogorât din ceruri şi S‑a întrupat de la Duhul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Preamărita Născătoare de Dumnezeu; Care, mai întâi în cuvinte învăţând, iar mai pe urmă şi cu fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne‑a dat pildă nouă, smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor”