Monede sau monezi. Care este varianta corectă, de fapt

Probabil ai auzit ambele variante și te întrebi care este cea corectă. Să folosești corect forma unui cuvânt poate să devină confuz, deoarece limba română este într-o continuă schimbare. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române este modificat și completat frecvent. În acest articol vei afla dacă spui monede sau monezi, precum, și care este varianta corectă.

Monede sau monezi. Care este varianta corectă

Sigur au auzit de foarte multe ori, atât cuvântul monede, cât și monezi. Doar una din aceste două forme este acceptată de DOOM2. Astfel, conform ultimelor modificări aduce de acesta, pentru substantivul monedă, singura formă de plural care este acceptată este monede.

Deși foarte multe persoane folosesc ca formă de plural, monede, acesta este o eroare. Acest lucru se face din cauză că oamenii asociază cuvântul monedă cu cuvinte asemănătoare cum ar fi:

Cum arată locul de veci unde a fost înmormântat Silviu Prigoană. Cavoul este unul impresionant. Detaliul care a atras atenția

Cum a apărut Honorius Prigoană la IML Brașov. A șocat pe toată lumea. Cum s-a îmbrăcat

Atac la Silviu Prigoană, chiar și după ce a murit! ”L-am blestemat!”

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

• livadă – livezi
• stradă – străzi
• ladă – lăzi.

Mai degrabă cuvântul monedă poate fi asociat cu cuvântul balustradă. Forma acestuia de plural este balustrade și nu balustrăzi. La fel se întâmplă și cu cuvântul paradă, a cărui plural este parade și nu parăzi. Așadar, pluralul cuvântului monedă este monede.

Care este pluralul substantivului monedă

Pluralul corect al cuvântului monedă este monede, fapt confirmat și de DEX-ul și 1998 și varianta DOOM din 2005:

 „MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha”,  după cum este explicat în DEX.

Varianta corectă a pluralului substantivului monedă: monede sau monezi

Istoria monedelor românești

Istoria monedelor din România se întinde pe o perioadă de 2500 de ani. Monedele au fost introduse pentru prima dată în număr semnificativ în această zonă de către greci, prin coloniile lor de pe malul Mării Negre.

Cea mai veche monedă documentată pe teritoriul României a fost o drahmă de argint de 8 grame, emisă de orașul grecesc Histria (în regiunea care este acum Dobrogea ) în anul 480 î.Hr. A fost urmată de alte monede emise de alte orașe grecești din Dobrogea. În secolul al IV-lea î.Hr., în Dacia erau folosite monedele regilor macedoneni Filip al II-lea și Alexandru cel Mare, dar și monede indigene, inclusiv celebrul kosoni de aur (numit astfel după regele dac înfățișat pe majoritatea monedelor, Koson sau Coson).

În secolul al III-lea î.Hr. sau al II-lea î.Hr., monetarea dacică a crescut în intensitate. În paralel cu monedele locale din Dacia, au circulat și monede din Macedonia Prima, Thasos, Apollonia și Dyrrachium. În mod similar, monede romane precum dinarii republicani și imperiali au circulat și pe teritoriul dac, chiar înainte de ocupația romană, așa cum au continuat să circule și după retragerea aureliană, înlocuită ulterior cu bani bizantini.