Momentul în care Ceaușescu a pus Rusia cu botul pe labe. Ce i-a spus lui Gorbaciov. Elena Ceaușescu a rămas mută de uimire
Cu doi ani înainte de căderea ultimului regim dictatorial în Europa de Est, Nicolae Ceaușescu avea să se întâlnească, la București, cu artizanul glaznostului și al perestroikăi, Mihail Gorbaciov. În cadrul acestei întâlniri a fost și momentul în care Ceaușescu a pus Rusia cu botul pe labe, iar totul avea să fie dezvăluit de o serie de interviuri acordate de Ștefan Andrei, fost ministru de Externe în perioada comunistă, autoarei Lavinia Betea.
Penultima întâlnire între Gorbaciov și Nicolae Ceaușescu
Venit la putere în urma unor nemulțumiri în interiorul partidului, Mihail Gorbaciov avea să devină și ultimul lider sovietic al URSS, după lovitura de stat dată de Boris Elțîn.
Ideea cu care prelua puterea Corebaciov, în contextul mutărilor din sfera de influență a URSS a parte din statele din Europa de Este, era o cvazi-liberalizare a economiilor centralizate de stat, prin așa numitele glaznost și perestroika. Gorbaciov a folosit pentru prima dată acest termen într-un discurs în timpul vizitei sale la Tolyatti în 1986.
Perestroika a durat din 1985 până în 1991 și este adesea considerată a fi o cauză semnificativă a prăbușirii Blocului Estic și a dizolvării Uniunii Sovietice, acest lucru marcând, de fapt, și sfârșitul Războiului Rece.
Nemulțumit de cum se derulau lucrurile în jurul său, Nicolae Ceaușescu strângea și mai mult lațul dictatorial în jurul gâtului populației sale, iar în 1987 cerea liderului URSS o întâlnire.
Vezi și: Marele vis al lui Nicolae Ceaușescu. A fost blocat de SUA și URSS
Acest moment avea să se întâmple la București, pe 4 iunie 1987. Conform documentelor vremii, raportul lui Gorbaciov despre călătoria sa în România descrie o experiență foarte diferită de primirea populară pe care a primit-o în aprilie la Praga.
Notele lui Cherniaev arătau disconfortul clar al lui Gorbaciov față de Ceaușescu, sentimentul general de opresiune pe care îl găsea într-o țară în care ”demnitatea umană nu are absolut nicio valoare”, în care scandările robotice ale mulțimilor ”îți făceau capul să explodeze” și în care exista penurie de aproape orice.
Cu toate acestea, Gorbaciov considera că trebuie să își arate sprijinul pentru toți liderii aliați, chiar dacă în acest caz ”se simțea ca un prost”.
”Spre deosebire de Cehoslovacia, unde aclamațiile pentru Gorbaciov erau pentru reformă și împotriva conducerii comuniste existente, în România Ceaușescu s-a asigurat că scandările orchestrate îl înfășurau strâns pe liderul sovietic alături de dictator – iar lui Gorbaciov nu i-a plăcut.”, scria Cherniaev în notele sale.
Gorbaciov spunea că ”demnitatea umană nu are absolut nicio valoare”
Deși, aparent, părea impresionat de realizările Socialismului în România lui Nicolae Ceaușescu, liderul sovietic nu era nici pe departe confortabil cu ideea de a se întâlni față-în-față cu acesta, iar în aceleași note ale sale, Gorbaciov scria:
”Mă uit la el și mă simt ca un prost. El are deja totul hotărât în ceea ce privește democrația, alegerile libere și cooperarea colectivelor de muncă libere. Când Ceaușescu și cu mine am ieșit în fața oamenilor, reacția lor a fost ca o cutie muzicală înfășurată: „Ceaușescu-Gorbaciov!” „Ceaușescu-pacea!” Când mă apropiam de oameni, îi întrebam: „Știți și alte cuvinte? Mai târziu mi s-a spus că acești lăutari au fost aduși acolo cu un autobuz în acest scop. Toate acestea produc un sentiment de opresiune.
Demnitatea umană nu are absolut nicio valoare. Nu am putut purta o conversație normală cu oamenii nicăieri: nici pe stradă, nici la fabrica pe care am vizitat-o. Nu făceau decât să strige „Ceaușescu-Gorbaciov!”. „Gorbaciov-Ceauș.escu!” Îți face capul să explodeze. [Am] fost dus la un magazin și la o piață.
Peste tot sunt vitrine. Oamenii spun că, după ce am plecat, mase de oameni s-au grăbit să ia marfa. Ceaușescu s-a simțit teribil de jignit când am vorbit în public despre glasnost, despre perestroika, când mi-am permis să vorbesc concret despre ceea ce facem în URSS. Asta l-a scos din fire.”
Momentul în care Ceaușescu a pus Rusia cu botul pe labe
Printre multele momente ale acestei întâlniri, în mod cert neplăcute pentru liderul sovietic, apare și momentul în care Ceaușescu a pus Rusia cu botul pe labe, conform celor relatate de Ștefan Andrei, fost ministru de Externe în perioada comunistă, autoarei Lavinia Betea.
Elena și Nicolae Ceaușescu, Mihail Gorbaciov și Raisa Gorbaciova (4 iunie 1987)
Autoarea avea să dezvăluie detalii despre acest moment, conform celor de la DC News, spunând că dictatorul a avut proasta inspirație de a-și începe discursul cu o expresie ce avea să o facă inclusiv pe Elena Ceaușescu să amuțească:
”Îmi povestea translatorul care a tradus pentru Ceaușescu întrevederea celebră din 1987 când a fost Gorbaciov în România (…), vizită făcută în România, când cele două cupluri și translatorii au avut o cină în fața șemineului. Atunci translatorul spunea că la masă de regulă nu se vorbesc chestiuni foarte politice.
Dar Ceaușescu a început cu `Dacă eu aș fi conducătorul URSS`, acesta a fost laitmotivul serii pentru Ceaușescu. `Dacă eu aș fi conducătorul URSS, eu aș face mai multe locuințe pentru sovietici, m-aș duce mai des în fabrici și uzine`.
În timp ce Elena Ceaușescu de data aceasta tăcea din gură, susținătoarea lui Gorbaciov a fost soția sa care i-a răspuns lui Ceaușescu”, a povestit Lavinia Betea, conform sursei citate.
Extrem de incomode pentru Gorbaciov au fost cele două întâlniri cu Nicolae Ceaușescu, liderul URSS scriind tot în același ani că Ceaușescu a încercat să ”dea vina pe URSS pentru că a fost pedepsit economic pentru politicile sale independente”, acesta continuâd:
”În schimb, i-am pus și eu o întrebare: ați mers în Occident pentru ajutor și sprijin și ați vrut să obțineți simpatia acestuia pe seama noastră. Deci ce pretenții puteți avea acum de la noi? Și ce vă împiedică să luați contact cu noi, URSS, cel puțin prin intermediul organizațiilor sociale și raionale?
Este de o obrăznicie incredibilă. Siguranța de sine și lauda de sine sunt pur și simplu monumentale, comparabile doar cu încercările sale de a învăța și admonesta pe toată lumea.
În chestiunile internaționale, el dă dovadă de haos și confuzie. Apropo, el s-a pronunțat dur împotriva ideii de suficiență în doctrina noastră militară. S-ar putea pune întrebarea dacă a fost necesar să-l vizităm. Cred că în mod specific în această situație a fost necesar.”, mai scria Gorbaciov în notele vizitei sale din 4 iunie 1987.
Finalul, îl știe azi toată lumea, iar multe voci, mai ales cele apropiate dictatorului, spuneau că sfârșitul acestuia fusese stabilit la Moscova și la Washington, în contextul revoluțiilor din zonă.
Dacă este așa sau nu, istoria este cea care va consemna, în cele din urmă, care sunt adevărurile acelor zile.
Cert este că, la 25 decembrie 1991, la doi ani de la moartea lui Ceaușescu, Boris Elțîn prelua întreaga putere prezidențială în Rusia, ca urmare a demisiei forțate a președintelui sovietic Mihail Gorbaciov și a prăbușirii propriu-zise a URSS.