Un scandal între două state pune în primejdie atât strategiile de apărare a teritoriului naţional, cât şi circuitele navale comerciale. Anunţul este şocant: Marea Neagră se poate închide!
Tensiunea dintre Turcia şi Grecia creşte, iar asta înseamnă o destabilizare a întregii Alianţe a Atlanticului de Nord. Motivul de dispută dintre cele două state este protejarea perimetrelor de explorare din Marea Meditearnă. Aşa cum era de aşteptat, au apărut “voci” care sunt convinse de faptul că situaţia poate fi rezolvată doar cu război şi că totul este doar o chestiune de timp.
„Este de neconceput să întoarcem spatele intereselor noastre naţionale din Mediterana. Se pare că au crescut din nou apetitul Greciei şi dorinţa sa de a fi azvârlită din nou în mare.Ţinta Greciei este să vină din nou şi să ne ocupe pământurile, de acolo de unde i-am izgonit în urmă cu 98 de ani. Ne confruntăm cu un nou plan de invazie. Din acest moment, atitudinea şi comportamentul Greciei vor fi cele care vor determina dacă tensiunile în creştere vor produce doar o sângerare sau o confruntare teribilă”, a declarat Devlet Bahceli, liderul Mişcării Naţionale din Turcia, conform celor de la Adevărul.ro.
Grecii, pe de altă parte, se plâng că Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei, doreşte să trimită un submarin la baza albaneza de la Aylon şi să ordoneze şi trimiterea de trupe în Agia Saranda pentru a opri procesul prin care Grecia vrea şă-şi extindă apele teritoriale.
„Turcia este pregătită pentru toate posibilităţile şi consecinţele”, a spus Erdogan.
Dacă se va ajunge în situaţia rezolvării problemei pe calea armelor, Ankara va închide strâmtorile. Conform Convenţiei de la Montreux (9 noiembrie 1936), pe timp de război, Turcia are dreptul de a schimba regulile de trecere a navelor maritime, ceea ce ar însemna efecte catastrofale şi pentru România.
În cazul în care se va ajunge la un război, Marea Neagră va fi la “mila” Turciei: autorităţile vor avea dreptul să închidă strâmtorile, să schimbe liniile de apărare şi să interzică navelor comerciale intrarea pe teritoriul turc. O spune clar Convenţia de la Montreux.
“În cazul unui război, Turcia nefiind parte beligerantă, statutul pentru navele comerciale rămâne acelaşi ca pe timp de pace. Este însă interzisă trecerea flotelor militare ale statelor beligeranmte care nu au voie, în zona strâmtorilor, „să execute o captură, să exercite dreptul de vizitare sau să facă vreun gest ostil”. Problema apare (în cazul în care admitem că această Convenţie, realizată pe timpul Societăţii Naţiunilor, nefiind declarată drept nulă, este recunoscută de facto de ONU şi acceptată de Organizaţia maritimă internaţională) se poate aplica de către Turcia prevederea că poate autoriza trecerea unor nave militare în caz de misiune aprobată de forul internaţional (posibil de executat de NATO, spre exemplu, sub mandat, n.n.).
În cazul unui război în care Turcia este parte beligerantă au libertate de trecere navele comerciale ale ţărilor cu care Turcia nu este în război. Iar în cazul navelor de război, „trecerea acestora este la completa latitudine a autorităţilor turce”. În cazul unei situaţii în care Turcia percepe o ameninţare directă de război, prevederile sunt aproximativ asemănătoare. Cu câteva prevederi restrictive în favoarea Turciei care ar posibilitatea de a bloca circulaţia în strâmtori pentru navele aparţinând ţărilor pe care le socoteşte la originea ameninţării respective”.