Turiștii străini au rămas fără cuvinte când au vizitat unele locuri din țara noastră. Din păcate, mulți români nu au apucat să vadă frumusețile din câteva zone speciale din România. Locul prezentat astăzi este unic în lume. Aici se găsește ceva impresionant și valoros de care puțini știu. Specialiștii au rămas fără cuvinte când au descoperit anumite detalii. Cu siguranță toți oamenii trebuie să ajungă aici măcar o dată în viață. Despre ce este vorba?
România este o țară plină de surprize. Aceasta a început să își dezvăluie secretele rând pe rând în urmă cu câțiva ani când a început să fie în vizorul turiștilor străini. Din ce în ce mai mulți oameni de peste tot din lume au descoperit frumusețile din România, iar unii dintre ei abia au mai putut să se dezlipească de anumite zone.
Astăzi vă prezentăm un loc unic ce este mai puțin știut de cetățenii de la noi. Un muzeu din țara noastră păstrează o colecție impresionantă de piese din aur nativ descoperite de-a lungul timpului. Primele exponate au ajuns la Muzeul Aurului din Brad la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Unele au fost scoase din minele din Munții Metaliferi într-o perioadă în care aproape toate așezările montane aveau în jurul lor exploatări miniere de aur, argint și cupru. Specialiștii recomandă ca toți românii să ajungă măcar o dată la Muzeul Aurului din Brad, acolo unde există colecția deosebită de aproape o mie de piese de aur cu forme și combinații rar întâlnite.
Acestea cântăresc în total aproximativ cinci kilograme. Ele au primit din partea experților denumiri precum: „pana lui Eminescu”, „balerina”, „harta României”, „feriga”, „căţeluşul” şi „răţuşca”, „şopârlele din aur”.
De asemenea, vizitatorii pot admira aici și unelte vechi care arată cum era extras minereul în urmă cu peste două milenii și metale rare descoperite în zăcăminte din Munții Apuseni, dar și peste 800 de exponate din minerale aduse din toate colțurile lumii.
Oamenii pot vedea aici și câteva foițe de aur combinate cu cuarț. Legenda descoperirii lor este prezentată în cartea „Die Dioskuren” (Viena, 1876).
„Trei beţivi, care se rătăciseră în pădure, au petrecut noaptea pe un munte de lângă Băiţa, apoi toţi trei au visat unul şi acelaşi vis. Interiorul muntelui se deschidea în faţa ochilor lor; vene lungi de minereu, strălucitoare, de aur aur şi argint, alergau din toate părţile şi erau atât de orbitoare încât ochii visătorilor nu puteau îndura strălucirea.
Când s-au trezit, ei şi-au împărtăşit visele unul altuia şi au fost uimiţi să afle că toţi au visat acelaşi lucru. Cu condiţia să fie asiguraţi de un salariu, ei au informat autorităţile despre visul lor, care, cercetând muntele, au descoperit primele urme ale minei, care se mai cultivă şi astăzi”.