Majoritatea turiștilor români, dar și străini, știu extrem de multe despre cele două spectaculoase șosele, Transfăgărașanul și Transalpina. Dar, mergând pe DJ 175A, ajungi la locul de vis în România pe care să îl vizitezi toamna. La coborârea din pasul Cabana Rarău, după mănăstirea Rarău și la 5 km de Chiril, dai în TransRarău, iar peisajul îţi taie răsuflarea. Realizezi că ai ajuns într-un loc spectaculos.
Se spune că TransRarău este „Drumul Comorilor”. În topul celor mai spectaculoase drumuri din România, docupă al treilea loc, ca cel mai frumos drum alpin.
Pe primele două locuri, cum era de așteptat, se află Transfăgărașanul și Transalpina. Drumul traversează masivul Rarău și este unul dintre drumurile de mare altitudine din România.
Are o lungime de 26 km și leagă satele Chiril, pe partea sudică, și Pojorâta, pe partea nordică.
TransRarăul, după cum îi spune și numele, traversează Munții Rarău, și urcă până la o altitudine de 1.400 m deasupra nivelului mării.
În urmă cu câțiva ani, drumul era plin de gropi și extrem de îngust. Ulterior, în 2014 drumul a fost lărgit și reasfaltat, astfel încât asfaltul este pur și simplu perfect.
Acest drum turistic facilitează accesul la Cabana, Skete Rarău, precum și la faimosul monument natural, „Pietrele Doamnei”.
Drumul este plin de viraje periculoase, așa că fiți atenți dacă decideți să mergeți aici.
Din păcate, nu există locuri de parcare de-a lungul acestui drum. Pe măsură ce urcați mai sus, peisajul și priveliștile devin din ce în ce mai frumoase.
Mai bine fiți atenți pe drum, deoarece mașinile care vin din cealaltă direcție nu sunt vizibile decât în ultimul moment.
O altă atenționare ar fi că aici limita de viteză, datorită faptului că este un drum ceva mai îngust, este limitată la 30 km/h.
Odată ajuns la cota de 1.400 de metri pe TransRarău, privind în jos, vei avea parte de unul din cele mai spectaculoase peisaje.
Dacă ajungi aici toamna, ai să decoperi multitudinea de culori, care-mai-de-care, mai ieșite din comun și de-a dreptul unice.
Legenda spune că, în 1541, domnitorul Petru Rareș a găsit în Munții Rarău un loc în care și-a putut adăposti familia și o parte din avere de hoardele tătare.
Fiind fugăriți de invadatori, Elena, soția lui Petru Rareș și fiul lor s-au refugiat într-o peșteră pentru a se ruga.
În acel moment, stânci uriașe s-au despicat și apoi au căzut peste avere și peste hoți, îngropându-i.