Actorul de comedie Jean Paler (70 de ani) a interpretat numeroase roluri în travesti, pe scena teatrului de revistă ”Constantin Tănase”, alături de regretatul Alexandru Arșinel. Însă, cu mare greutate reușeau să facă rost de ținutele de femeie, mai ales de pantofii cu toc înalt, de damă, mărimea 44. Jean Paler ne-a vorbit, exclusiv pentru Playtech Știri, despre peripețiile trăite la cizmărie, dar și la croitorie, în anii stricți ai comunismului, când totul era tabu.
Jean Paler ne-a povestit, mai întâi, despre dialogul amuzant purtat la cizmăria de cartier, unde a comandat pantofi de damă, roșii, cu toc, mărimea 44.
„A fost de pomină, ce mai! Prin nu mai rețin ce relații, am ajuns la un cizmar unde puteai face comanda. Intru în atelier, cu pletele mele lungi, și zic: Bună ziua, faceți pantofi pe comandă?. Da!, zice bătrânul. Zic: Vreau o pereche de pantofi de damă, culoarea roșie, cu toc înalt, mărimea 44. Cizmarul m-a privit peste ochelari și mi-a zis: 44? Unde e doamna, pentru cine sunt pantofii?. Când i-am spus că sunt pentru mine, a amuțit. L-am asigurat că plătesc, că nu contează cât costă. A scos o coală de carton, m-a pus să mă descalț, mi-a luat măsura cu creionul și mi-a zis că ne auzim peste vreo lună. I-am spus că e prea târziu, că joc la Teatrul Tănase, că sunt actor de profesie și că interpretez un rol de femeie, în travesti, și că de aceea îmi trebuie pantofii, pe care o să îi deconteze teatrul. El zice: Da, ești de la Tănase? Ești actor? Nu ești din ăla care umblă cu bărbați? Dacă erai din ăla te purtam până ți se acrea, și nu îi mai făceam. Bine că mi-ai spus. Și lui Alexandru Arșinel i-am făcut, tot mărimea 44. Eu și Arșinel purtam aceeași mărime la picior, dar nu făceam schimb, fiecare avea dulapul lui și își păstra fiecare haina lui, cabiniera se ocupa de ele”, ne-a povestit Jean Paler, exclusiv pentru Playtech Știri.
Dacă la cizmărie l-au trecut toate apele, până când a lămurit situația, iată că la croitorie doamna de acolo s-a arătat cu mult mai înțelegătoare sau pur și simplu s-a făcut că plouă.
„M-am dus la o croitoreasă să-mi facă rochia mov, pentru momentul artistic, dar femeia n-a avut taine. A părut că mă crede când i-am zis că rochia este pentru soră-mea bolnavă, care este foarte bătrână și nu se poate da jos din pat, că e mai plinuță și cam de înălțimea mea, că ne potrivim la mărimea hainelor. S-a uitat la mine, a zâmbit, și a zis: Desigur, cu dragă inimă!. A ieșit perfect rochia mov, pe care am asortat-o cu pantofii roșii, plus o perucă blondă. Mă dădeam cu ruj fără să mă uit în oglindă, totul era făcut ca amuzament, că doar nu jucam Shakespeare. Toate textele și pentru numerele de travesti erau scrise de mine, am scris și peste 200 de bancuri, în cei 40 și ceva de ani de activitate artistică. Poate că le voi aduna într-o carte sub semnătura mea”, ni s-a mai confesat Jean Paler.