Pe 21 noiembrie, în fiecare an, creștinii ortodocși, sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Această sărbătoare mai este numită și Aducerea Maicii Domnului la Templu, iar în popor este cunoscută sub denumirea de Vovidenia, fiind unul din Praznicele Împărătești. Este prima sărbătoare mare care marchează postul Crăciunului.
Fecioara Maria a fost dusă de către părinții săi Ioachim și Ana, la Templul evreiesc din Ierusalim, când era copilă. Acolo a trăit și slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif.
Comunitatea templului, a primit-o solemn. Ea a fost condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătoru. Ca să devină Sfânta Sfintelor lui Dumnezeu. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează a mai fi locuința lui Dumnezeu.
Aceasta este o sărbătoare a Luminii, aducătoare de noroc și bucurie, acestea fiind semnificațiile sărbătorii. Pe data de 21 noiembrie 2020, când este sărbătorită Intrarea Maicii Domnului în Biserică, este dezlegare la pește.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este sărbătorită în fiecare an. Acum se împlinesc multe tradiții care atrag:
Conform tradiției, de Crăciun și de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se deschid cerurile. În această zi, oamenii pot înțelege graiul animalelor. Oamenii se roagă pentru împlinirea celor mai mari dorințe.
Printre tradițiile de la țară, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică se numără:
Iată ce rugăciune pot face credincioșii, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică:
„Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău.
Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins”.