Toamna este, fără doar și poate, anotimpul murăturilor, umplerii rafturilor din cămară cu preparate de care să ne bucurăm pe durata lunilor de iarnă. Când se face varza murată, în gospodăriile din zona Moldovei se folosește un ingredient ce, la prima vedere, pare banal, dar care are efecte spectaculoase.
Indiferent de zona țării, am crescut văzându-ne părinții, bunicii, vecinii, respectând aceeași tradiție, în fiecare toamnă: pregătirea murăturilor. Pe lângă castraveți, gogonele, gogoșari, nelipsite din gospodării erau butoaiele cu varză murată din care urmau să se prepare de Crăciun și Revelion sarmalele.
Cea mai mare provocare era descoperirea combinației perfecte de ingrediente ce ar fi oferit aroma specială, dar care ținea varza murată fără floare, putând astfel să fie consumată chiar și în primele săptămâni de primăvară, fiecare regiune a țării având propriile „arme secrete”.
Indiferent de rețeta folosită, cheia succesului când vine vorba despre varza murată este alegerea corectă a căpățânilor ce vor fi puse în butoiul special. Trebuie folosite doar cele care care au ajuns la maturitate și nu au nicio urmă de la dăunători sau boli – lovituri de la grindină, găuri sau frunze ofilite.
Cele mai bune sarmale ies din varza albă, ușor plată, care are foi subțiri.
Dimensiunea verzelor este la fel de importantă. Sunt recomandate cele care au un diametru de cel puțin 15 centimetri, dar nu mai mult de 20, astfel încât să poată trece fără probleme prin gura butoiului.
În zona Moldovei, acestea sunt ingredientele folosite în aproape toate variantele rețetei de varză murată:
Cu toate că nu mulți folosesc sfecla roșie când pun varză la murat, acest ingredient banal are un efect spectaculos, ea putând nu doar să schimbe puțin culoarea foilor, dar oferă și o aromă specială, ușor dulceagă.
Hreanul, în schimb, poate fi considerat un ingredient controversat. Cu toate că în multe regiuni ale țării este folosit pentru gustul pe care îl oferă, în Ardeal, gospodinele îl evită, susținând că ar întări, de fapt, frunzele de varză.