O mulțime de „blocuri – fantomă” există în județul Hunedoara, o parte din clădiri au fost ridicate în ritm alert în perioada comunismului, pentru a găzdui muncitorii veniți din întreaga țară. Majoritatea au venit în anii ’60 – ’70, fiind nevoiți să lucreze în industrie și minerit.
În acea perioadă, județul Hunedoara devenise un loc atractiv pentru românii care căutau un loc de muncă. Faptul că blocurile erau ridicat în repeziciune reprezenta pentru mineri și muncitori un motiv de satisfacție atât pentru localnici, cât și pentru autoritățile comuniste.
Asemenea construcții au rămas, din păcate, abandonate complet în ultimii 30 de ani. Clădirile s-au degradat, iar acum locuiesc fără forme legale familii în condiții mizere, sau de foști salariați ai întreprinderilor de care aparțineau. După ce s-au închis, aceștia nu au mai avut unde să plece.
Ultima locatară a unui asemenea bloc este Ana Șodrâncă, în vârstă de 87 de ani. Până și aceasta a părăsit locul, plecând la sfârșitul anului trecut. Femeie locuise în bloc din tinerețe și a observat cum, pe rând, foștii muncitori care aglomerau în trecut clădirea, au plecat sau au murit.
„Am muncit la cariera de piatră, cu sapa şi târnăcopul, timp de peste 30 de ani şi am fost obişnuită cu traiul greu, cu frigul de pe carieră, căci săpam şi încărcam şi iarna, pe ger, însă acum, la aproape 90 de ani, am rămas singură aici, iar greutăţile sunt prea mari”, povestea femeia, în decembrie 2020, înainte de a fi luată în grija unei rude.
„Blocurile fantomă” din Ghelari au fost destinate minerilor care au fost aduși aici în timpul regimului comunist. Atunci, autoritățile vizau transformarea așezării miniere în localități urbane. Planurile de urbanizare s-ar frânt odată cu prăbușirea mineritului.
Totodată, majoritatea foștilor angajați ai minelor de fier și-au părăsit locuințele, pentru a se întoarce în locurile natale din Oltenia, Moldova și Dobrogea. În urma lor au rămas blocuri aproape ruinate și o grămadă de apartamente pustii. De aproape două decenii nu au proprietar.
„Blocurile erau locuite de mineri şi de angajaţi ai uzinei şi ne mândream de curăţenia pe care o găseam aici. Pe la sfârşitul anilor 1990, minerii au luat ordonanţele şi duşi au fost. Au luat cu ei chiuvetele, tocurile de la uşi şi ferestre, caloriferele şi ţevile pe care le-au dat la fier vechi, şi acum a rămas pustiu“, relata unul dintre localnici.
„Înainte de a pleca, unii şi-au vândut apartamentele pe nimic. Alţii le-au devastat, luând cu ei chiar şi ferestrele. Cu o ladă de bere puteai cumpăra o locuinţă în blocul-fantomă, dar şi în alte blocuri din Uricani. Unii au luat câte 20 de apartamente, în final însă nu au mai făcut nimic cu ele”, îşi amintea un fost miner.