Hristos sau Cristos? Puțini sunt cei care știu care e forma corectă a acestui cuvânt. Află care este scrierea corectă a numelui Mântuitorului și explicația pentru aceasta. De ce una dintre ele ar fi o batjocoră adusă la adresa Fiului lui Dumnezeu și ce ar însemna de fapt.
În prag de sărbători, ar fi bine să știm care este forma corectă a celui ce vine pe lume la data de 25 decembrie. Odată cu Nașterea Domnului, trebuie să știm care este pronunția sau scrierea corectă a numelui său: Hristos sau Cristos?
Inițial, Noul Testament a fost redactat în limba greacă, iar pentru a desemna Mântuitorul, supranumele Χρίστος a fost adăugat, pronunțat Chrístos. Astfel, termenul „Hristos” reprezintă un titlu și nu numele propriu al Mântuitorului.
Această denumire are rădăcini în limba greacă, derivând de la verbul „hrio”, cu semnificația de „a unge” (Hristos înseamnă „cel uns” sau „unsul”), conferindu-i astfel un caracter de consacrare divină.
Explicația pentru alegerea formelor diferite stă în evoluția și istoria specifică a bisericilor respective. Ortodocșii au decis să urmeze tradiția bisericii grecești, iar alegerea termenului „Hristos” derivă din limba greacă, unde Χρίστος se pronunță „Chrístos”. Această formă a fost adoptată în cadrul Ortodoxiei, reflectând influența puternică a limbii și culturii grecești în tradiția lor religioasă.
Pe de altă parte, catolicii au urmat drumul bisericii de la Roma, unde limba latină a fost folosită în mod tradițional în ritualurile bisericești. În această limbă, prima literă din Χρίστος a fost transliterată ca „ch”, rezultând forma „Christos” sau, simplificat, „Cristos”.
Catolicii afirmă că alegerea numelui de Cristos nu doar reflectă influența limbii latine, dar creează și o corespondență cu termenul „catolic”, care înseamnă „universal”. Această conexiune simbolică subliniază caracterul global și inclusiv al catolicismului. De asemenea, catolicii au menționat și legătura cu cuvântul „cruce”, făcând aluzie la importanța crucii în teologia și practica lor religioasă.
Conform Dicționarelor de limbă română, ambele forme sunt corecte și acceptate. Chiar și după apariția mai multor modificări în DOOM 2, tot ambele forme sunt considerate corecte.
Citește și: Crăciunul, sărbătorit greșit pe 25 decembrie? Când s-ar fi născut, de fapt, Iisus Hristos
Hristos/Cristos s. propriu m.; înainte de ~, după ~ abr. î.H., d.H. (doom 2)
Ambele pronunțări, „Hristos” și „Cristos”, coexistă în limbajul românesc și au semnificații profunde în context religios. Alegerea între aceste variante poate depinde de tradiție, comunitatea religioasă sau preferințele individuale. În esență, indiferent de pronunție, termenul rămâne un simbol puternic al credinței creștine, amintind credincioșilor de Mesia așteptat și Salvatorul lor.
Cum se ortografiază corect numele Mântuitorului, Isus sau Iisus, este o întrebare care revine frecvent în discuțiile interconfesionale, implicând preferințe diferite între credincioșii ortodocși, catolici și evanghelici. Ortodocșii optează pentru scrierea cu doi de „ii”, în timp ce catolicii și evanghelicii mențin varianta cu un singur „i”. De exemplu, în Biblia catolică, numele este scris cu un singur „i”.
Însă, problema nu se rezumă doar la disputa asupra corectitudinii ortografice. Cei care folosesc forma „Isus” sunt uneori acuzați că ar „batjocori” numele Mântuitorului. Un mit circulant susține chiar că forma cu un singur „i” ar însemna „măgar”, lucru pe care nu l-a demonstrat, însă, nimeni.
Această afirmație este infirmată de absența unei conexiuni între cuvintele ebraice sau grecești desemnând „măgar” și numele „Isus”. Mai mult, în contextul limbii române, acest argument pare să fie jenant și nejustificat.
Citește și: Cum arată Arborele lui Iuda, copacul de care s-ar fi spânzurat după ce l-a trădat pe Iisus Hristos
De asemenea, în cultura românească există o convingere destul de răspândită că ar fi „păcat” să citești dintr-o Biblie sau Nou Testament în care numele Mântuitorului este scris cu un singur „i”. Întrebarea care se pune este dacă această convingere are vreo bază reală sau este doar o interpretare subiectivă a scrierii numelui în diferite variante.
În limba română, ambele forme sunt acceptate. Astfel, din punct de vedere al corectitudinii, nu este greșit să scriem Isus sau Iisus. Totuși, unii preoți consideră că este o jignire la adresa Fiului lui Dumnezeu dacă nu știm exact numele acestuia și îl schimbăm după preferințe.