Mâine, țări din întreaga lume îl vor onora pe Sfântul Andrei cu propriile tradiții unice, cu activități care variază de la ghicitul norocului până la cântece festive la acordeon. Ziua de 30 noiembrie este o zi de sărbătoare în întreaga lume. Pentru români este una din cele mai importante sărbători creștine.
În Scoția, ziua de 30 noiembrie este una din cele mai importante sărbători locale. Dar, în părți ale Europei de Est, ziua Sfântului Andrei este asociată în mod tradițional cu viitorul.
Noaptea dinaintea Sfântului Andrei, este un moment pentru ghicitul viitorului și pentru ca femeile necăsătorite să își prevadă viitorul soț.
Una dintre cele mai populare activități de Sfântul Andrei este turnarea de ceară fierbinte prin gaura unei chei într-un bol cu apă rece.
Se crede că forma pe care o ia ceara va semăna cu viitorul partener al celui care o privește. Alte ritualuri de Sfântul Andrei presupun ca un grup de fete să se descalțe, să se alinieze într-un singur rând și să înainteze șirul de pantofi prin toată casa până când ajung la ușa din față.
În mod tradițional, proprietarul primului pantof care trece pragul va fi primul care se va căsători.
Superstiții similare există în unele părți ale României, unde se obișnuiește ca tinerele doamne să pună 41 de boabe de grâu sub pernă înainte de a adormi.
Se crede că, dacă tânăra visează că cineva îi fură boabele, atunci se va căsători în anul următor.
Între timp, în Republica Cehă, se spune că și coacerea Halusky-ului ghicește viitorul soț. Femeile scriu numele mai multor pretendenți și le pun în aluat.
Când Halusky este copt, primul nume care iese la suprafață este numele bărbatului cu care femeia se va căsători.
Ziua de 30 noiembrie este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor. Este ziua în care îl sărbătorim pe Sfântul Andrei, apostolul care a creștinat poporul nostru și protectorul țării noastre.
Există numeroase tradiții fără semnificație religioasă legate de această zi. Unele dintre ele își au originea în sărbătorile romane de la Saturn.
Anul Nou dacic avea loc de la 14 noiembrie până la 7 decembrie, acesta fiind intervalul în care timpul își începea cursul.
Sfântul Andrei este văzut ca un om bătrân, pentru că acum și Soarele este bătrân și obosit, nu mai are putere. După vremea din această zi se poate prezice dacă iarna va fi lungă și geroasă.
Unul dintre elementele care a venit din sărbătorile romane și tracice a fost cel despre lupi. Să fie doar o coincidență faptul că noi, urmașii dacilor, al căror steag avea forma unui lup, l-am ales ca protector pe patronul lupilor?
În această noapte, lupii au voie să mănânce toate animalele pe care le doresc. Se spune că pot vorbi și ei, dar oricine îi aude va muri curând.
Dis-de-dimineață, în ziua de Sfântul Andrei, mamele merg în grădină și culeg ramuri de copac, în special din meri, peri, cireși, dar și ramuri de trandafir, arbust. Ele fac câte un buchet de ramuri pentru fiecare membru al familiei.
Cel al cărui buchet va înflori până în ziua de Anul Nou va fi norocos și sănătos anul viitor. În noaptea de Sfântul Andrei fantomele bântuie și hărțuiesc oamenii.
Pentru protecție, trebuie să se frece ușa de la intrare cu usturoi și să se întoarcă toate vasele cu susul în jos. Acum are loc o petrecere specială, numită „Păzirea usturoiului”.
Băieții și fetele se adună într-o casă cu ușile și ferestrele frecate cu usturoi . De asemenea, ei pun usturoi într-o cadă de lemn care trebuie păzită până în zori de zi de o bătrână, într-o odaie luminată cu lumânări.
Petrec toată noaptea, iar dimineața cada de lemn este scoasă afară și se dansează în jurul ei. Apoi, toate iau acasă puțin usturoi ca protecție împotriva bolilor sau vrăjilor.
Sfântul Andrei este patronul lupilor, fiind cel care îi protejează pe oamenii atacați de aceste animale.
Este sărbătorit și pentru ca lupii să stea departe de gospodării sau de călători. Sarea este fermecată și îngropată sub ușa grajdului. Ea va fi scoasă de Sfântul Gheorghe și dăruită vitelor, ca protecție împotriva lupilor și a altor lucruri rele.
Tradiția spune să nu facem așa, pentru ca produsele câmpului să nu fie furate. Femeile nu au voie să se spele sau să se pieptene. Copiii pun ramuri de măr, de pară sau de prun în apă, pentru ca acestea să înflorească.
Acestea vor fi folosite de Sfântul Vasile, ca „sorcovă”. Fetele și băieții însămânțează grâu, iar cel al cărui grâu a crescut mai mult va fi cel mai norocos.
Dar cea mai cunoscută tradiție legată de această noapte este cea despre căsătorie și visele premonitorii. Fetele singure trebuie să pună sub pernă fie o ramură de busuioc dulce, fie , mai bine 41 de boabe de grâu. Dacă cineva ia în vis boabele, înseamnă că fata se va căsători în curând.
De asemenea, plantatul de grâușor într-un vas este una din cele mai obișnuite tradiții de Sfântul Andrei, care se facea în ajunul sărbătorii.
Bătrânii spun că este bine ca fiecare membru al familiei să aibe grâușorul plantat într-un ghiveci, apoi așezat la ferastră, și îl pot uda până în ziua de Anul Nou.
Cu cât grâul arată mai frumos în acea zi, cu atât mai bun va fi anul ce va urma. Toate aceste tradiții nu au nicio semnificație religioasă, dar sunt păstrate de români și sunt respectate an de an.