George Bacovia rămâne unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți români. De-a lungul vieții, el a trecut prin mai multe încercări, iar pe vremea când era elev nu performa prea bine la școală, cu toate că era un geniu literar.
George Bacovia s-a născut drept George Andone Vasiliu, pe 4 septembrie 1881, la Bacău. Era al cincilea copil dintre cei 9 pe care i-au avut Dimitrie și Zoe Vasiliu.
Pe când avea doar 6 ani, acesta a început să învețe limba germană. Era alintat „Iorguț” de către familie. Între anii 1889 și 1890, George Bacovia a făcut clasa întâi la un pension din Bacău.
Era pasionat de muzică și știa să cânte la vioară. Apoi, a urmat cursurile Școlii Primare Domnești nr.1 din Bacău și Gimnaziul Ferdinand din Bacău.
În perioada liceului, acesta a făcut zona zoster, o enzimă netratabile derivată din malaria și varicela necorespunzător tratate, suferind toată viața din cauza acestei probleme.
Bacovia nu a fost un elev bun, iar în clasele mici era chiar un copil problemă. A avut nota scăzută la purtare și a rămas corigent la română, geografie, istorie, matematică și științe fizico-chimice.
Era pasionat de sport, patinaj, înot, gimnastică, având chiar un trup atlet, deși era scund.
Ca aspect fizic, Bacovia era plăpând, scund, cu ochii albaștri, timid, tăcut și retras.
La 17 ani s-a înscris la Școala Militară din Iași dorindu-și să ajungă ofițer. Când a dat de regimul de cazarmă, după două săptămâni a decis să evadeze din internat.
S-a întors să reia liceul, pe care l-a terminat la 22 ani, în 1903. Nu și-a dat Bacalaureatul, dar a obținut un certificat de absolvire a studiilor liceale, obținând media anuală de 6.43.
Poetul a vorbit despre anii de liceu mai târziu, declarând că nu a găsit înțelegere și nu au fost niște ani prea fericiți.
„Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiți. Era prea multă asprime în școală și prea puțină înțelegere”.
Toată perioada de liceu care l-a traumatizat l-au făcut să scrie celebra poezie Liceu” (Liceu, cimitir al tinereții mele).
Pe vremea când era tânăr cutreiera cafenelele, birturile, tavernele și cârciumile cu lăutari. Bea vin și nu stătea niciodată pe acasă.
În anul 1899 a obținut premiul I pe țară la concursul „Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură, iar pe 30 martie i-a apărut poezia „Și toate” în „Literatorul”, acesta fiind debutul său literar. Și-a semnat poezia V. George.
În 1900, a compus poezia Plumb. A terminat-o abia peste 2 ani. Între 1903 și 1904 a frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski, unde și-a citit creațiile Plumb și Nervi de toamnă.
A urmat studii de drept la București și Iași, înscriindu-se la Baroul din Bacău. A fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din București, unde a reușit să facă doar primii 3 ani.
Apoi, s-a înscris la drept la Iași. A terminat facultatea, dar nu și-a dat licența. Chiar și așa, i s-a eliberat Cartea de Avocat.
Nu a profesat niciodată, însă a lucrat ca funcționar și ca profesor. Nu avea un trai prea bun, dedicându-se poeziei.
A fost profesor suplinitor și profesor de desen și caligrafie în Bacău, funcționar și ajutor de contabil la Prefectura Bacău, dar și copist la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din București.
Mai târziu, s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu și au avut împreună un fiu, pe Gabriel. Poeziile lui au devenit puțin mai optimiste și a început să abordeze teme precum iubirea sau fericirea.
Bacovia a murit pe 22 mai 1957 în locuința sa din București, alături de soția sa, șoptindu-i „Vine întunericul”. Avea 75 de ani când a murit și a lăsat în urmă opere extrem de valoroase, despre care învață generații întregi de elevi.