La treizcei de ani de la căderea lui Ceaușescu și a comunismului în România, consecințele regimului rigid sunt încă perceptibile asupra populației țării. Timp de decenii, românii nu au putut să se exprime liber. Trebuiau să se supună regulii comuniste, fără să le pună la îndoială.
În zilele noastre, viața din era comunistă reprezintă un subiect excelent pentru documentare, tururi ghidate, dezbateri și filme. Printre cei care au luat în piept toată acea perioadă era și Andrei Pandele. Era un tânăr arhitect când a început să fotografieze România anilor ’70.
Camera sa a surprins o perioadă de schimbări uriașe sub dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Pentru unii, fotografiile sale uimitoare sunt acum un memento dureros al unui moment de distrugere și al unei vieți pierdute.
Tânărul arhitect a reușit în acele vremuri să surprindă imagini excepționale. Datorită viziunii sale neînfricate, atacul neîncetat al lui Ceaușescu asupra Bucureștiului poate fi văzut etapă cu etapă, ca și cum ai dezlipi straturile unei cepe.
„Eram arhitect. Puteam găsi planuri și aproximativ ceea ce aveau să distrugă. Nu exact, nimeni nu știa asta. Erau sălbatici, total scăpați de sub control.”, povestește Andrei Pandele.
Așa cum toți ne aducem aminte, în acele vremuri, Ceaușescu a reușit să demoleze adevărate monumente istorice, plecând de la biserici, spitale, și nu numai. Pozele făcute de arhitectul Pandele,au reușit să rețină pentru istorie dezastrul făcut de dictatori. Cu toate astea, multe din acele poze au ajuns pe mâna Securității Statului, și, implicit, interzise.
Doar dacă ne aducem aminte de faptul că șapte kilometri pătrați din centrul orașului au fost distrusi pentru a face loc Palatului Poporului. Andrei a vrut să facă câteva poze înainte ca vechiul București să dispară cu totul.
Bucureștiul, și nu numai, a devenit un oraș prins în propriul său Armaghedon. Andrei a reușit să păstreze un București, odinioară „micul Paris al Răsăritului”, care nu mai există. Un oraș cu o piața superbă acoperită cu sticlă, arcadele, străzile pietruite, vilele îmbrăcate în viță de vie.
„După doi ani de fotografiere a distrugerii arhitecturale am decis că este foarte rău,. Dar a fost și mai rău că au stricat viața a 22 de milioane de oameni. Așa că am început să fotografiez viața de zi cu zi. Cred că sunt mult mai izbitoare. . „, și-aduce aminte Andrei Pandele.
Următoarea serie de fotografii care arată viața de zi cu zi sub Ceaușescu este ca un film mut obsedant. Vedem străzi pustii când nu exista benzină. Vedem cozi pentru mâncare care nu veneau niciodată. Pe străzi tramvaie pline de navetiști disperați. Dar factorul comun al tuturor acestor poze interzise de Ceaușescu, este faptul că nimeni nu zâmbește.