Dalia Octavia Pușcă a debutat în televiziune la doar 18 ani. Își făcea debutul în emisiunea ”Trupa DP 2” (TVR 2), unde i-a avut colegi pe Cătălin Măruță și pe Alexandra Dinu. Mai apoi a fost știristă la Realitatea TV. Ulterior a renunțat la mass-media și a devenit profesoară de actorie.
După ce a dispărut din lumina reflectoarelor, Dalia Octavia Pușcă s-a căsătorit, iar în pandemie a devenit din nou mămică de băiat. Dalia ne-a povestit, în exclusivitate pentru Impact.ro, despre soțul romantic, cu 14 ani mai mic decât ea. Acest amănunt este fără însă vreo revelanță în relația lor.
Dalia Octavia Pușcă a vorbit și despre fostul iubit, solistul Gabriel Cotabiță. I-a amintit, în această confesiune, și pe foștii profesori din facultate. A vorbit și despre Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu, celebră cu rolul din pelicula de succes ”Buletin de București”.
”Acești doi copii sunt un dar pentru mine, o binecuvântare. Au venit atunci când nu mai credeam că îmi este dat. Au venit doriți, au venit iubiți de părinți, bunici, familie, prieteni. Dacă aș spune că este greu, aș fi nerecunoscătoare. Dacă aș spune că este ușor, aș exagera. Ce pot spune sigur este că mi-am asumat tot ce am făcut în ultimii zece ani din viață. Copiii noștri au venit când eram pregătită să îi am, să îi cresc, să îi iubesc necondiționat. Am și ajutorul unor buni prieteni, atunci când este absolută nevoie sau al familiei. Am un soț însă aproape perfect.
De la curățenie, la cumpărături sau gătit, la stat, educat și jucat cu cei mici sau până la schimbat copiii, spălat copiii, adormit copiii, hrănit copiii, rezolvat probleme de tot felul, îmi este alături în toate. Sunt puțini astfel de soți sau de tați, din câte observ în jurul meu. Cât despre nașterea în pandemie, la fel ca întreaga sarcina, am avut încredere ca Dumnezeu ne-a protejat și ne protejează. Am avut emoții în dimineața nașterii, când mi s-a făcut un test Covid. Dacă ieșea pozitiv, puteam fi trimisă într-un spital Covid. Asta chiar ar fi fost neplăcut pentru un început de viață nouă. Dar, până la urmă, nu a fost cazul.”, povestește Dalia Ocatvia Pușcă.
”Făceam deja dezvoltare prin Actorie, de câțiva ani, și, deși am absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine, pe lângă cea de Teatru, am refuzat atunci modulul psiho-pedagogic. Nu doream să fiu profesoară. Îmi doream însă să ajung la Hollywood și să iau Oscarul. Viața are un mod al ei de a te surprinde, însă. Și, după 17 ani de mass-media (mai ales televiziune) și încă vreo câțiva de actorie și muzică, am ajuns să predau Actorie, sa predau Engleza, să pun în scenă piese de teatru și să scriu scenarii și proiecte de educație prin cultură. Am simțit însă că este musai sa învăț și puțin din Pedagogie. Și am ajuns plină de emoții la examenul de admitere pentru masterul Ped-arte – Pedagogii alternative şi artă teatrală în educaţie (Facultatea de Psihologie și Științele Educației interdisciplinar cu Unatc).
Pe hol era un tânăr foarte frumos, cu ochi verzi, superbi, părul lung, prins, și o față inocentă, care m-a abordat și m-a întrebat dacă dau examen tot la Ped-arte. I-am răspuns că da, că am mari emoții și că sper să iau. Iar el a spus foarte încrezător, senin și mândru: „Cât crezi că le trebuie să-și dea seama de un om?”. A încercat cumva să mă flateze, cel puțin așa credeam eu. Și îmi amintesc că puștiul mi s-a părut foarte tupeist și părea ca s-a și dat la mine. Ulterior mi-a spus ca nici prin cap nu îi trecuse așa ceva. În primul an de Master, ne sunam reciproc, ca să ne păstrăm un loc la masă, în caz că unul dintre noi întârzia.”
”Apoi, mai rămâneam câțiva să povestim seara, după cursuri. Nu știu când s-a întâmplat, dar, la un exercițiu în clasă, unde trebuia să declarăm unui coleg un gând frumos, eu am simțit să îi dau lui un bilețel pe care am scris „iubire”. Asta îmi inspira. Evident, nu i l-am dat niciodată, de rușinea lui și a clasei. În plus, am și fugit multă vreme de ideea de a fi împreună pentru că era mai mic decât mine și eram conștientă ca îmi doresc o familie, copil, și nu pot să am astfel de pretenții de la o asemenea relație. Între timp am devenit părinți și soț și soție… Romantic este puțin spus dacă ar fi să îl descriu pe soțul meu, Celestin.
El este pictor, profesor de Arte plastice, este artist, atât prin ideile și felul de a fi, cât și prin activitățile lui, are o capacitate uimitoare de a intra în legătură cu cei din jur și multe alte calități. Nu degeaba are numele înțeleptului politician și poet antic, ani buni de arte marțiale practicate, dar și cu o sensibilitate și capacitate de înțelegere a celor din jur aparte, și-a depășit cu mult vârsta reală si mă surprinde în fiecare zi mai mult cu stăruința și seriozitatea cu care și-a asumat o căsnicie și doi copii, la o vârstă la care alții nici nu ar dori să audă.”
”Îmi amintesc că eram în noaptea de Revelion, pe stradă, cu niște buni prieteni, undeva în fața Casei Poporului, la fântâni. Înainte cu puțin de miezul nopții, s-a așezat în genunchi, și mi-a dat inelul. Era emoționat si m-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc cu el. Eu am fost foarte surprinsă, dar nu am ezitat când am spus „Da!”. Apoi, îi place lui să glumească, toți oamenii, sute, au aplaudat și ovaționat și, de bucurie, până și artificiile au luat foc instantaneu.
Până să ajungem la petrecerea unor amici, la câteva minute după miezul nopții, știu însă că am intrat în Biserica Sf. Spiridon vechi. Era slujbă. Atunci am primit și binecuvântarea preotului. Ulterior, după ce ne-am sfătuit, am decis chiar aceea să fie biserica în care să ne cununăm religios. Iar unul din numele primului copil să fie dat după Sf. Spiridon, la care m-am rugat să se nască sănătos. Am fost binecuvântată cu doi copii extrem de sănătoși și reușiți. Sunt recunoscătoare!”
Întrebată dacă a păstrat relațiile cu fostul partener de viață, Gabriel Cotabiță, Dalia Octavia Pușcă a răspuns că da, chiar dacă nu s-au mai văzut de ceva timp.
”Întotdeauna există prietenie, cred eu, dacă pasiunea și posibilele reproșuri sau resentimente au dispărut. Rămâne un fel de amiciție și un fel de bucurie să îi fii alături acelui om la nevoie sau într-o ocazie specială.
Când eram studentă, Gabi venea la toate spectacolele mele, deși nu mai era nimic romantic între noi. Mai ieșeam în oraș cu prieteni comuni uneori și ne urăm ”La mulți ani!”, de zilele noastre. Nu am mai vorbit de ceva timp, dar ultima dată știu că îi era foarte bine.”, a mai declarat Dalia Octavia Pușcă.
Criza a lovit pe toată lumea, Dalia Octavia Pușcă nefâcând excepție din păcate. Cu toate astea, fosta prezentatoare tv spune că are un loc de muncă asigurat și este optimistă că va putea să revină.
”Eram deja în concediu de creștere pentru primul copil, Iacov-Spiridon. Cu un an înainte, făceam Actorie cu copiii în proiecte scrise de mine. Lucram cu Asociația mea EOS D’art sau cu Asociatia Avatar sau cu Art Fusion. Am lucrat și ca profesoară, și ca PR în cinematografie și am cântat la tot felul de evenimente.
Treaba asta cu cântatul sigur rămâne cu mine pe viață. Am un loc de muncă la care să mă întorc, dar dorința mea este să mă întorc la propriul proiect de educație prin cultură și sport. Nu vreau să detaliez, pentru că ideile sunt prea îndrăznețe să nu sperie.”, mai povestește vedeta redacției Impact.ro.
Ca mulți tineri, la acea vreme, Dalia Octavia Pușcă și-a făcut debutul în Televiziunea Națională. Recunoscută ca una din cele mai bune școli de televiziune la acea vreme, experiența s-a dovedit a fi una de bun augur.
Dalia Octavia Pușcă și-a adus aminte și de acea perioadă din viața ei, având în vedere că avea 18 ani la acel moment. Printre colegii de atunci ai Daliei se numără și Cătălin Măruță, cu care s-a reîntâlnit pe vremea când a lucrat în Realitatea TV.
”Cu Cătălin Măruță m-am revăzut la Realitatea TV, dar și acum trei ani, în emisiunea lui, când am lansat „Struggle”, o piesă cu o poveste foarte specială, care îi este dedicată autorului, Daniel Ciobanu, stins în urma incendiului din Club Colectiv. Repetam cu el piesa, când s-a petrecut tragedia. Ulterior, iubita lui, care fusese acolo, la rândul ei, mi-a spus că ar vrea sa terminăm de scris a doua strofă și să lansăm melodia. Prima strofă îi fusese dedicată ei, de către el, a doua strofă este deci inspirată de povestea ei. Iar versurile, scrise de Ștefan Mureșeanu, au fost inspirate de întreaga poveste.
Atunci când le-a auzit, Laura ne-a mărturisit foarte surprinsă că este exact mesajul primit de ea, de la Daniel, într-un vis. Cu Alexandra Dinu am mai vorbi demult, pe Facebook. Kitty Cepraga mi-a fost și mi-a rămas bună prietenă, dar, fiind la Roma, ne-am văzut rar. Adriana Titieni ne-a fost de curând profesoara la Ped-arte, deci ne-am văzut destul de recent. Iar cu Lucian Ghimiși mă întâlneam adesea la ”Nottara”, dat fiind că lucra acolo și cu profesorii noștri. Lucian este chiar persoana cu care profesorul nostru juca table, înainte de spectacolul ”Aniversarea”, pe care, din păcate, nu a mai apucat să îl joace.”, și-aduce aminte Dalia.
După ce a renunțat la televiziune, Dalia Octavia Pușcă s-a decis să devină actriță, urmând cursurile unei facultăți de profil. Pe băncile facultății a avut onoarea să lucreze cu doi din marii actori ai teatrului românesc. Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu i-au fost dascăli. Experiența din acea perioadă a fost una la care revine cu mare nostalgie, de fiecare dată.
”Chiar acum câteva zile am vorbit cu ea. Ce bucurie am simțit, nu pot descrie în cuvinte! Și câtă recunoștință! După ce trec anii și te maturizezi, privești cu alți ochi oamenii, relațiile, experiențele, situațiile. Eu lucram noaptea la Realitatea TV și ziua mergeam la școală, uneori nu mă puteam trezi să merg la repetiții, alteori eram prea distrusă de oboseală să fac față unor cerințe regizorale, scenice.
Drept urmare, îmi atrăgeam reproșuri. Catrinel a fost mereu mai severa, Hossu, mai blând. Dar amândoi au fost sinceri cu ei, ca profesori, și cu noi, ca talente și potențial. Patru ani, acești oameni și-au dat toată cunoașterea și priceperea, tot talentul de părinți și de dascăli și toată pasiunea și strădania de a ne face ditamai actorii, ca ei. În glumă, noi, studenții, îi spuneam Milu, lui ditamai Hossu. Iar el se amuza…”, mai spune Dalia Octavia Pușcă.