Finalul războiului Rusia-Ucraina: 3 scenarii posibile despre cum s-ar putea termina

Războiul declanșat de Rusia în Ucraina, la ordinul lui Vladimir Putin, pentru a îndepărta conducerea prooccidentală de la Kiev cu scopul de a instala o clasă politică fidelă principiilor Moscovei, este cel mai mare conflict militar din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. În momentul de față, ororile pe care le face armata rusă în țara vecină ne duc cu gândul că acest conflict ar putea escalada și mai mult, mai ales în contextul amenințărilor cu arme nucleare ale liderului de la Kremlin.

Există trei scenarii posibile în care războiul ruso-ucrainean s-ar putea sfârși. Iată cum arată fiecare în parte.

3 scenarii posibile în care războiul din Ucriana s-ar putea termina

Scriitorul și jurnalistul american Thomas Loren Friedman este de părere că acest conflict militar poate avea trei posibile deznodăminte: „dezastrul în toată regula”, „compromisul murdar” şi „mântuirea”, scrie Adevărul. Primul dintre ele, și cel mai de nedorit, este ca Vladimir Putin să facă orice pentru a cuceri Ucraina. Jurnalistul atrage atenția asupra declarațiilor lui Putin potrivit cărora în cazul în care SUA și aliații săi ar dori să intervină în apărarea Ucrainei, să se pregătească pentru „consecințe cum nu ați mai văzut”.

Elena Cârstea, de nerecunoscut la 63 de ani. Cum arată acum, , la 17 ani de când s-a mutat în America

Cum arată Ștefan Hrușcă acum, la 67 de ani. Artistul este de nerecunoscut

EA este una dintre cele mai importante femei din politica românească! O recunoști?

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Primul scenariu: „Dezastrul” – cucerirea Ucrainei cu orice preț

„Are loc chiar acum: exceptând cazul în care s-ar răzgândi sau ar fi descurajat de Occident, Putin pare dispus să ucidă atâţia oameni şi să distrugă atâta infrastructură câtă ar fi nevoie astfel încât să radă Ucraina ca stat independent şi cultură, şi să-i spulbere conducerea.

Este un scenariu în care Rusia ar comite crime de război la o scară care n-a mai existat de la nazişti. Putin, acoliţii săi şi Rusia însăşi ar deveni paria globali.

Niciodată lumea interconectată şi globalizată nu a fost în situaţia să aibă de-a face cu un lider care să fie acuzat de asemenea nivel de crime de război, să fie în fruntea unei ţări cu suprafaţă terestră de 11 fusuri orare, cea mai importantă furnizoare de petrol şi gaz şi care posedă cel mai mare arsenal de focoase nucleare din lume.

Cu fiecare zi în care Putin refuză să se oprească, suntem mai aproape de porţile iadului: cu fiecare dovadă a brutalităţii lui Putin va fi tot mai dificil ca lumea să-şi ferească privirea. O intervenţie riscă să aprindă primul război implicând arme nucleare în inima Europei. În acelaşi timp, a-l lăsa pe Putin să facă Kievul praf şi pulbere şi mii de morţi – aşa cum a cucerit Alep (Siria) şi Groznîi (Cecenia) – i-ar da posibilitatea să creeze Afganistanul european, revărsând refugiaţi şi haos.

Putin nu are capacitatea de a instala un lider marionetă la Kiev pe care apoi să-l lase singur – s-ar confrunta cu o insurecţie continuă. De aceea ar trebui să staţioneze zeci de mii de soldaţi în Ucraina care să-l ţină sub control.

Maniera în care Putin a plănuit totul, având prea puţin în vedere cum să termine războiul, este înfricoşătoare.

Apetitul lui Putin depăşeşte cu mult simpla dorinţă de a păstra Ucraina în afara NATO. În aceste momente, Putin este stăpânit de gândire magică. Aşa cum a declarat într-un interviu recent pentru Politico Fiona Hill, unul din experţii americani fini în materie de Rusia, Putin crede în existenţa a ceva ce se numeşte „Lumea Rusiei”, în faptul că ruşii şi ucrainenii sunt „un singur popor”, iar misiunea lui este să orchestreze „readunarea vorbitorilor de limbă rusă din diferitele locuri care aparţineau la un moment dat imperiului ţarist”.

Pentru a-şi materializa viziunea, Putin crede că are dreptul şi datoria de a chestiona ceea ce Hill numeşte „un sistem bazat pe reguli prin care lucrurile pe care le doresc ţările să nu poată fi luate cu forţa”.

Putin a semnalat că, în măsura în care SUA şi aliaţii săi ar încerca să-i stea în cale – sau să încerce să-l umilească cum au făcut cu Rusia la sfârşitul Războiului Rece – este gata să ne surclaseze în sălbăticie. Sau, aşa cum a avertizat înainte să-şi plaseze forţele nucleară în alertă ridicată, ar trebui ca toţi cei ce i se pun de-a curmezişul să se pregătească de „consecinţe cum nu aţi mai văzut”. Adăugaţi la astea rapoartele ce-i pun la îndoială starea psihică şi aveţi un cocktail terifiant.”, explică Thomas L. Friedman în New York Times.

Al doilea scenariu: „Compromisul murdar” – armistiți și schimbări geo-politice

În opinia jurnalistului un al doilea posibil deznodământ al conflictului din Ucraina ar fi ca, în urma unor confruntări de uzură cu pierderi uriașe și de partea ucraineană și de cea a rușilor, ambele state să accepte un compromis: în schimbul încetării focului, Ucraina să cedeze Rusiei provinciile separatiste din est și să se angajeze că nu se va alătura niciodată NATO. Practic să rămână o țară neutră și ciopârțită.

Acest scenariu este puțin probabil potrivit scriitorului, pentru că ar însemna ca Putin să accepte eșecul armatei sale de a cuceri o țară cu mult inferioară din punct de vedere militar.

„Armata şi poporul ucrainean ar izbuti să reziste suficient de îndelungat „blitzkrieg-ului” rus, în timp ce sancţiunile economice ar începe să rănească profund economia lui Putin, astfel încât ambele tabere să se simte obligate să accepte un compromis. În linii mari, acesta ar fi următorul: în schimbul încetării focului şi retragerii trupelor ruse, Ucraina să cedeze enclavele estice aflate de facto sub controlul Rusiei şi să se angajeze să nu se alăture niciodată NATO. În plus, SUA şi aliaţii săi ar accepta anularea tuturor sancţiunilor impuse recent.

Scenariul este puţin probabil, fiindcă ar presupune ca Putin să admită incapacitatea de a-şi împlini viziunea reabsorbirii Ucrainei în patria-mamă, după ce a plătit deja scump în termeni de economie şi pierderi ale soldaţilor. Totodată,  Ucraina ar trebui să cedeze teritorii şi să se împace cu faptul că ar fi pentru totdeauna un pământ al nimănui aşezat între Rusia şi restul Europei – deşi şi-ar putea păstra nominal independenţa. Şi ar mai presupune ca toţi să neglijeze faptul că Putin nu e nicidecum de încredere să lase în pace Ucraina.”, a adăugat Friedman.

Al treilea scenariu: „Mântuirea” – răsturnarea puterii de la Kremlin

Acest al treilea scenariu enunțat de jurinalistul american este și cel mai puțin probabil în opinia sa. El se referă la „vitejia” poporului rus de a-și luat libertatea în propriile mâini și să reușească să îl dea jos pe Vladimir Putin.

„Ultimul şi cel mai improbabil scenariu, dar şi cel mai fericit, ar fi ca poporul rus să demonstreze acelaşi grad de vitejie şi angajament pentru propria libertate precum poporul ucrainean şi să livreze mântuirea tuturor răsturnându-l pe Putin.

Trebuie că mulţi ruşi au început deja să fie îngrijoraţi din pricina faptului că, atâta timp cât Putin continuă să fie liderul lor, nu au un viitor. Mii de ruşi ies în stradă să protesteze faţă de războiul dement al lui Putin, cu riscul propriei siguranţe. Deşi este mult prea devreme să spunem sigur, opoziţia lor ne face să ne întrebăm dacă nu cumva bariera fricii se rupe şi dacă o mişcare de masă ar putea fi cea care ar încheia în cele din urmă domnia lui Putin.

Viaţa ruşilor e perturbată deja în multiple feluri, de la majore la mărunte. „De la cultură la comerţ, sport şi călătorii, lumea ocoleşte Rusia în nenumărate moduri ca să protesteze faţă de invazia Ucrainei a preşedintelui Vladimir Putin”, scrie analistul Mark Landler.

Apoi, fiecare rus de rând va trebui să plătească pe termen nedeterminat noua „taxă Putin” –  adică  preţul luxului de a-l avea drept preşedinte. Pentru că asta înseamnă efectele acumulate ale sancţiunilor lumii civilizate. Chiar şi după ce Banca Centrală a Rusiei a închis bursa şi a crescut dobânda de referinţă la 20%, rubla s-a depreciat cu circa 30% faţă de dolar şi valorează acum sub un cent american.”, încheie Thomas L.  Friedman.