Pe lista foarte stufoasă a expresiilor românești care au intrat în limbajul comun, printre altele, se numără ”cum e turcul și pistolul”. Prea puțini o folosesc corect.
În cazul în care îți place să folosești formulări abstracte în limbajul comun, s-ar putea să fi spus vreodată ”cum e turcul și pistolul” sau să fi auzit pe cineva care ți-a adresat aceste cuvinte. În mod uzual, formularea face referire la o serie de defecte comune, pentru a sublinia niște minusuri. Este improbabil și incorect ca cineva să folosească respectiva asociere de cuvinte cu o conotație pozitivă, pentru a lăuda niște calități.
La fel ca în cazul altor zicale cu o vechime foarte mare, ”cum e turcul și pistolul” este, de fapt, o referință istorică. Pleacă din timpuri medievale, când, pentru aproximativ 500 de ani, turcii au jefuit şi devastat Europa de Est fără nicun fel de emoții, sub faldurile steagului verde al profetului Mohamed.
După procesul de cucerire, au plecat acasă cu o serie de produse locale, bani și, din păcate, copii români. În urma lor, au lăsat obiceiuri proaste și o serie de cuvinte precum bacșiș, haraci sau bașca. Părțile bune ale dominației turcești sunt mai degrabă din spectrul culinar, cu exemple precum baclava, halva, sarailie, rahat și sarma.
Revenind însă la ”cum e turcul și pistolul”, zicala pleacă de la separarea soldaților turci pe categorii. În vârful piramidei se aflau ienicerii. Aceștia, după apariția armelor de foc portabile, au devenit specialiști în mânuirea lor. Archebuza, muscheta şi pistolul au ajuns în dotarea ienicerilor.
Formularea din titlu este de fapt o metaforă și pleacă de la faptul că o armă nu poate să facă rău de una singură. Ea este o prelungire a intențiilor celui care o manipulează. Când pistolul este în mâna unui om cinstit, de pe urma armei, va avea de pierdut un infractor. Reversul este de asemenea valabil. Cu aceeași conotație, mai avem în limba română formulări ca ”precum tătăl e și fiul” sau ”precum poporul și conducătorii”.