Limba română este încărcată de proverbe și zicători, dar mult mai fascinante sunt expresii simple precum ”aiurea-n tramvai”, a căror sens s-a pierdut în negura timpului.
Când cineva vrea să te convingă de faptul că ar fi mai bine să taci, decât să vorbești neîntrebat sau pe lângă subiect, folosește una din mai multe expresii românești. Printre ele se numără și ”Nu mai vorbi aiurea-n tramvai!”. Aceeași asociere de cuvinte este utilizată în situația în care cineva exagerează sau vorbește mult.
De unde vine și ce înseamnă ”aiurea-n tramvat” nu este complet clar, dar există o explicație verosimilă care s-ar putea să ne lumineze.
Se pare că la începuturi, când a apărut primul tramvai în București, în anul 1872, acesta mergea pe șine, însă era tras de cai, după cum se poate vedea în imaginea de mai sus. Ca urmare, mijloculd e transport era foarte zgomotos, atât din pricina sunetelor de frecare scoase de roțile tramvaiului pe șine, dar și din cauza ropotelor generate de copitele cailor de tracțiune.
În mod previzibil, din acest motive, călătorii erau, la rândul lor, zgomotoși, fiind nevoiți să vorbească foarte tare pentru a acoperi sunetele produse de tramvai și pentru a se înțelege între ei. Urmarea evidentă a acestei realități era că, pasagerii vorbăreți îi deranjau pe cei mai liniștiți dintre călători. Mulți dintre cei din urmă se enervau, iar aceștia obișnuiau să spună că vorbele zgomotoșilor urmau să fie uitate odată ce lumea cobora din tramvai.
În final, deși nu este o explicație perfectă, expresia ”a vorbi aiurea-n tramvai” este derivată din faptul că nu prea te înțelege nimeni. La finele secolului 19 nu te înțelegea nimeni din cauza gălăgiei, când cineva îți adresează expresia astăzi, nu ești înțeles din cauza faptului că spui prostii, pe lângă subiect. Respectiva expresie a fost prezentă pentru prima oară în Dicționarul de expresii românești în contexte sau DERC al lui Vasile Ilincan cu definiția ”a spune lucruri fără sense, a face afirmații nefondate.”