Românii folosesc des diverse expresii care au, de fapt, povești extrem de interesante. Ce înseamnă cu adevărat „colac peste pupăză”? Emilia Laura Bolotă, cercetătoare, aduce în prim-plan însemnătate unora dintre ele, alături de evoluția lor.
Limba română este încărcată de vorbe populare și zicători, mai ales că acestea sunt dezvoltate în funcție de regiuni. Sursa multora s-a pierdut în timp, dar efectul unora încă dăinuie. Formularea expresiei colac peste pupăză este folosită când este vorba despre o accentuare a unei situații nefericite. Aceasta este sinonimă pentru „Un rău nu vine niciodată singur”. De asemenea, în anumite zone ale României, pupăza este denumirea pentru un tip de pâine.
Pupăza este oferită la înmormântări, la pomană, datorită împletiturii aparte, care semnifică viața, cu bune și rele. Decesul unei persoane este un eveniment care produce foarte multe griji, semn că este „colac peste pupăză”. Alte proverbe româneși care conțin cuvântul colac sunt: „Dacă nu e colac, e bună şi pâinea”, „Baba cu colacii și moșul cu cozonacii”, „Câinele nu fuge de colac, dar de ciomag”, „Merg câinii cu colaci în coadă” sau „Când vrea Domnul, vine şi dracul cu colaci”.
Expresia în cauză semnalează dublarea unui rău, care vine la pachet cu un altul. „Expresivitatea limbajului laic cu referire la termenii din domeniul religios”, Emilia Laura Bolotă, cercetătoare. Alte expresii: „Umblă câinii cu colaci în coadă”, „A duce pe cineva la colaci calzi”, cu sensul de „A duce pe cineva cu vorba”, „A duce pe cineva cu preşul” sau „A duce pe cineva cu zăhărelul”.
În schimb, expresia „A aştepta pe cineva cu colaci calzi” are sensul de „A face cuiva o primire foarte bună” şi se înrudeşte într-o oarecare măsură cu expresia „A aştepta pe cineva cu pâine şi sare”.