„Nimeni nu a avut grijă de Stela Popescu în ultimele ei ore petrecute pe acest pământ. Acesta este marele meu regret, că această femeie minunată a murit singură, iar în ultimele mele ei ceasuri, nimeni din anturajul ei nu a realizat prin ce trece, şi anume că se luptă pentru viaţa ei!” Aşa sună confesiunea făcută pentru Impact.ro de regizorul de teatru radiofonic, Dan Puican, primul soţ al regretatei Stela Popescu.
El crede cu tărie şi azi că, dacă pe 22 noiembrie 2017, cineva ar fi observat cu multă atenţie, la ultima ieşire publică a Stelei Popescu, că are dificultăţi de mers, de vorbire, că a scăpat din mână un ultim trofeu primit, poate ar fi fost şi azi prezentă printre cei vii.
„Îmi pare atât de rău că a murit singură în casă, fără ca nimeni să nu-i aprindă o lumânare. Cred că a murit în seara zilei de 22 noiembrie, fiindcă a doua zi dimineaţă nu a mai răspuns la niciun telefon. Ea care răspundea imediat. Nici nu apuca telefonul să sune de două ori…Mare păcat!”, mai spune Puican.
La împlinirea a trei ani de la dispariţia sa, Dan Puican, 87 de ani împliniţi în martie, se pregăteşte pentru cele creştineşti, prin tradiţie:
„Soţia mea, Mioara, va pregăti nişte pachete şi vom merge sâmbătă la biserică să ne rugăm pentru sufletul Stelei”.
El spune că în ultima vreme nu a mai visat-o, dar că va rămâne până la sfârşit cu amintirea de nezdruncinat a spectacolelor comune în care au jucat în urmă cu exact şase decenii pe scena Teatrului de Stat din Braşov, actualul „Sică Alexandrescu”.
„Destinul face ca în noiembrie 1960 să fi jucat alături de Stela Popescu, la Braşov, în spectacolul „Un milion pentru un surâs”. Ei bine, m-a fermecat şi pe mine, şi pe spectactori, din prima ei clipă. Umplea scena, umplea sala, ne umplea inimile. Era radioasă, fermecătoare, plină de viaţă. O prindeau bine comediile, dar făcea faţă cu brio şi în drame. Aşa cum am văzut-o prima dată pe scenă la Braşov, mi-a apărut şi după plecarea ei dintre noi, în vis. Şi am retrăit senzaţia de bine din urmă cu 60 de ani”, ne-a declarat Dan Puican.
El a jucat alături de Stela Popescu în şase sau şapte piese puse în scenă la Braşov, în perioada 1960–1963, cât Stela Popescu a rămas în trupa teatrului braşovean.
„În toată cariera ei artistică, Stela Popescu nu a dat o singură dată vreun examen pentru a intra în trupa oricărui teatru prin care a trecut. Pe vremea aceea, Capitala era închisă. După absolvire, mergeai mie-n sută în provincie, cu repartiţia în buzunar. Dar Stela noastră a driblat repede sistemul, atât de talentată era. Mai întâi a zburat către Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, apoi spre „Comedie”, după care a revenit la revistă”.
El spune că a fost atât de fascinat de colega sa încât nu a rezistat tentaţiei de a o cere în căsătorie, una ieşită din comun:
„Era toamnă, octombrie sau noiembrie, nu mai ştiu, dar am reluat momentul şi în cartea scrisă cu Annie Muscă despre mine, <Radioul este viaţa mea>. Îmi amintesc ca azi. Stela se juca într-o după-amiază, într-o pauză de la repetiţii, cu certificatul ei de naştere. Şi brusc am căpătat curaj: <Dacă ţi-aş lua certificatul de naştere cu care te joci şi ţi l-aş duce la Sfatul Popular, ce-ai zice?>. Replica a venit cu o dezinvoltură care l-a dezarmat pe Dan Puican: <Uite, ţi-l dau să faci ce vrei tu cu el>”.
La 14 noiembrie 1960, Dan Puican o lua oficial de soţie pe Stela Popescu. Urmau turnee lungi prin Ardeal şi prin ţară, cu microbuzul sau trenul. Sau câte o fugă în Bucureşti la spectacole de neuitat susţinute de Louis Armstrong şi Charles Aznavour. Opt ani a rezistat mariajul lor. Dar, într-o bună zi, Stela Popescu s-a îndrăgostit nebuneşte de cel alături de care avea să-şi petreacă următoarele trei decenii din viaţă, regizorul Mihai Maximilian. Care, pur şi simplu, cu voia ei, a furat-o de acasă într-un Renault 16.
Peste ani, Dan Puican a iertat-o. Ba chiar, împreună cu actuala soţie, Mioara, au petrecut împreună câteva veri de neuitat în casa Stelei Popescu, din staţiunea de pe Litoral, 2 Mai. Stela Popescu ne-a părăsit la 23 noiembrie 2017, la 82 de ani, în urma unui accident cerebral.