Laura Cosoi se poate declara o femeie împlinită pe toate planurile. Ea are o familie superbă și o carieră frumoasă.
Cu toate acestea, ea a vorbit despre imensa durere pe care a simțit-o odată cu moartea tatălui său. Laura Cosoi și familia ei au sărbătorit Paștele catolic, fiind prima sărbătoare pe care nu a mai putut să o petreacă cu tatăl său. El s-a stins în luna noiembrie a anului trecut, din cauza covid-19.
„Am sărbătorit Paștele catolic acum două săptămâni. Am fost acasă la Iași. Noi sărbătorim Paștele acasă, la Iași, când se nimerește separat. Când Paștele ortodox coincide cu cel catolic rămânem la București. E primul an fără tata așa că mi-am dorit foarte mult să fiu cu frații mei.
A fost ciudat. Copiii chiar sunt o alinare și o vindecare din toate punctele de vedere. Mi-am făcut foarte multe scenarii, pentru că de când s-a întâmplat nu am mai ajuns acasă. Copiii au fost testați și ei pozitiv cu COVID-19 în perioada respectivă și nu am putut să ne vedem…”, a declarat Laura Cosoi.
Ea a vorbit despre lipsa tatălui său și despre faptul că este nemuritor, pentru ea și pentru nepoții lui.
„Ajungând noaptea, că știi, noaptea se lasă peste noi toți, am intrat în casă și efectiv casa s-a umplut de veselia fetițelor și a fraților, pentru că s-au bucurat că ne-am văzut.
Am revenit cumva la atmosfera de altădată și tata este oricum cu noi tot timpul. 4 luni cred că au trecut, imediat se fac 5. Foarte repede a trecut. Acceptăm că misiunile se încheie pe Pământ și că mai devreme sau mai târziu se întâmplă, așa că nu avem decât să trăim noi pentru el și el prin noi.
Consider că el e nemuritor prin noi, prin nepoți, nepoate. Am ciocnit ouă, am fost la biserică”, a mărturisit actrița.
Marius Cosoi a murit pe 29 noiembrie 2020. El a avut covid-19, iar starea lui s-a înrăutățit rapid. Actrița a spus, la momentul acela, că a simțit că se va întâmpla asta.
”Am apucat să vorbesc cu el sâmbătă seara. Nu m-am gândit ce se va întâmpla… S-a uitat la mine și mi-a spus că-mi mulțumește pentru tot. Mi-a zis că o să vedem ce va fi. Atunci am simțit că…”.