Există povești de viață și povești de viață. Pentru unii au un final fericit, pentru alții, mai puțini norocoși, din păcate nu. O astfel de poveste, dar cu final tragic, este și povestea fostului fotbalist Iulian Mamele. Iulian s-a retras din fotbalul profesionist mult prea devreme, iar acest lucru îl marchează și astăzi.
Într-un articol semnat de Cătălin Mureșanu pe playspot.ro, aflăm despre drama unuia din fundașii de top din fotbalul românesc. Povestea lui Iulian Mamele ar putea fi transpusă într-un film, o dramă. Plecat din cartierele Ferentari, cu multă muncă, sacrificii și sudoare, Iulian Mamele ajungea de la juniorii Stelei la a juca în Cupele Europene.
Este o performanță pentru un astfel de jucător, cel mai mare dintre cei cinci frați, și cu tatăl sudor. La vârsta la care alți jucători se gândeau la un nou contract profesonist, Iulian Mamele se retrăgea din fotbalul de performanță.
Ulterior a ajuns să lucrez ca șef de șantier, cot la cot cu muncitorii. Fostul fotbalist povestește redactorului Cătălin Mureșanu despre banii câștigați în fotbal, bani pe care i-a pierdut.
”Inițial am încercat să fac un proiect de casă la Domnești. Am luat un teren împreună cu un asociat, un prieten, nu a mers treaba, însă am învățat foarte multe treburi. Mi-a fost foarte greu. Toți banii mei pe care i-am câștigat în fotbal i-am investit în această afacere care a eșuat. Știi cum se spune, ai câștigat experiență. Pierdusem toți banii și aveam și datorii, că mă împrumutasem.
Erau bani pe care nu i-am furat, nu i-am câștigat ușor, în cantonamente îmi curgea sânge din nas, plângeam, scuipam și alergam. La Steaua, la juniori, la Forban, ăsta era ritmul: sânge, lacrimi, scuipat și de la capăt. Știam că acasă am o familie numeroasă și trebuie să le aduc ceva, să le ofer ce au nevoie, să lupt. Țin minte că îmi doream să-i cumpăr mamei mele o mașină de spălat, săraca spăla la mână. Și să-i fac baia, că nu aveam gresie sau faianță.”, povestește Iulian Mamele jurnalistului Cătălin Mureșan.
Povestea tânărului, ajuns la 35 de ani acum, așa cum spuneam, ar putea fi un scenariu de film în toată regula. În același interviu, fostul fotbalist povestește cum a ajuns să lucreze pe șantier, și să gestioneze destinele a 15 oameni, veniți din diferite pături ale societății. Pentru unii ar putea părea ușor, dar să muncești 10-12 ore pe zi, nu e foarte ușor.
”Firma este pe numele tatălui meu, eu mă ocup, practic, de băieți. Tot ce înseamnă lucrări, aprovizionare de materiale, administrarea echipei, problemele muncitorilor, toate trec pe la mine și încerc să le administrez și să le rezolv. Sunt un șef de echipă, antrenor pe șantier, dacă vrei”, mai sune fostul fotbalist.
Restul poveștii o pteți citi integral pe playsport.ro.