De unde vin, de fapt, legumele şi fructele vândute pe marginea drumului sau la poartă. Românii dau bani frumoşi crezând că sunt din grădină
Atunci când ne hotărâm să mergem la cumpărături, de cele mai multe ori căutăm produse proaspete, așa zisele produse bio, și de cele mai multe ori ne gândim la fructe și legume. Dar, deși aparent par a fi proaspete și vânzătorii ambulanți spun că sunt din grădinile lor proprii, s-ar putea să fiți dezamăgiți. Dacă v-ați întrebat de unde vin, de fapt, legumele şi fructele vândute pe marginea drumului sau la poartă, și pentru care românii dau bani frumoşi crezând că sunt din grădină, credem că o să fiți dezamăgiți atunci când veți afla adevărul. Dar, hai să vedem cum stau lucrurile, de fapt.
Legumele şi fructele vândute pe marginea drumului sau la poartă
Cu ani în urmă, chiar și pe vremea comunismului, părinții noștri, mai ales cei care nu prea aveau rude la țară, alegeau să-și facă cumpărăturile, referindu-ne aici la legume și fructe, direct de la țăranii din satele românești. Nu de puține ori am auzit povestindu-se, de exemplu, despre țăranii care-și vindeau culturile de cartofi direct din poartă, iar comuna Lungulețu era vestită pentru asta.
Dar, exact ca această localitate, peste tot în țară au existat și încă mai există țărani, azi fermieri, care-și vând legumele și fructele în poarta casei, în detrimentul unei tarabe într-o piață agro-alimentară. Unul din motivele invocate de mulți sunt acei intermediari, sau samsari care, pe lângă prețul mic oferit țăranului, în unele cazuri mai cereau și anumite taxe dacă țăranul vroia să-și vândă marfa în piață. Un alt motiv invocat erau costurile amri de transport al mărfurilor perisabile, precum legumele și fructele, astfel că cea mai înțeleaptă decizie era să-și vândă singuri marfa, cum spuneam în poarta casei.
De cealaltă parte, dacă există un contract între un fermier și terțe părți, care vând marfa în piețele agro, în acest caz fermierii și piețele de produse proaspete aduc adesea fructele și legumele direct de la fermă la piață. Articolele sunt culese cu o zi înainte și aduse la piață, iar multe dintre ele sunt aruncate la sfârșitul zilei dacă nu sunt vândute.
Într-un supermarket, de exemplu, produsele trec adesea printr-un lanț de aprovizionare lung, fiind transportate în întreaga țară, depozitate în moduri speciale, de exemplu, medii bogate în azot sau refrigerare pentru a menține prospețimea, dar nu despre asta vorbim.
Știi de unde provin, de fapt, aceste legume şi fructe?
Mulți ar putea crede că acei fermieri care vând legumele şi fructele vândute pe marginea drumului sau la poartă au produse proaspete, din culturile proprii. Dar, cum ar fi să aflați că, de fapt, aceste legumele şi fructe, vândute pe marginea drumului sau la poartă, nu sunt atât de naturale pe cât sunt prezentate și nici nu ar proveni, de fapt, din grădinile acestora?
Unul din motivele pentru care, aparent, aceste legume și fructe sunt mai scumpe decat in piete, are la bază motivația țăranilor care susțin că sunt cultivate chiar în grădina lor, dar în realitate, și nu dorim a generaliza lucrurile, parte din ei procură legumele şi fructele tocmai din supermarketurile de unde, de cele mai multe ori, le cumpărăm și noi.
Deși nu putem acuza și spune că această practică este general valabilă, dar în anumite cazuri s-a dovedit a fi reală. Așa că se pune întrebarea justificată, în cele din urmă, de unde provin legumele şi fructele vândute pe marginea drumului sau la poartă?