De regulă, morții se îngroapă la doi metri sub pământ, dar puțini sunt cei care știu de ce în majoritatea zonelor lumii se procedează așa. Tradiția vine tocmai din 1655, din Anglia, dar regula impusă atunci a dăinuit peste secole.
În secolul XVII, Anglia a fost lovită de ciumă și pentru că oamenii erau înspăimântați că boala s-ar putea răspândi cu repeziciune, primarul Londrei a dat un decret special care prevedea că toți morții trebuie să fie îngropați la doi metri sub pământ. Infecția era răspândită în primul rând de insecte și apoi de cadavre, de aceea decizia a fost pusă la îndoială de mulți englezi. Au fost nevoiți însă să se conformeze, iar regula a rămas până în zilele noastre.
Acest standard nu este același peste tot în lume. În SUA este diferit chiar de la stat la stat. Spre exemplu, în majoritatea statelor se pot îngropa morții la o adâncime de 21 de centimetri, însă în unele locuri este interzis să sapi o groapă mai mică de 4 metri. Dar asta pentru a mai rămâne loc deasupra și pentru viitorii decedați, în cazul în care sunt rude sau apropiați.
Așadar, adâncimea de 2 metri pare să fie un standard acceptat în majoritatea zonelor. În unele regiuni este interzis să îngropi morții la adâncimi mai mari pentru a nu afecta apele subterane. În New Orleans, regiune lovită des de uragane, este interzis să plasezi un sicriu la mare adâncime pentru că acestea vor fi împinse la suprafață de curenții de apă.
În Marea Britanie a rămas aceeași regulă impusă în anul 1655. Sicriele sunt îngropate la doi metri sub pământ, dar motivul este acum altul. Această adâncime este perfectă pentru ca animalele (vulpi, iepuri etc) să nu poată să dezgroape cadavrele.