Oamenii au obiceiul de a spune ‘Noroc’ sau ‘Sănătate’ unei persoane care strănută. Cum au luat naștere aceste urări și care este, de fapt, motivul pentru care le spunem? Puțini știu de ce fac asta.
Oamenii respectă și duc mai departe diverse tradiții și obiceiuri, iar mulți dintre ei nu știu însemnătatea din spatele acestora, ci o fac mecanic. Cu toții spunem ‘Noroc’ sau ‘Sănătate’ unei persoane care strănută, iar în unele zone se spun aceste lucruri și celor care doar tușesc.
Cel mai des folosite formule în România sunt: ,,Sănătate!”, ,,Noroc!”, ,,Dumnezeu să te binecuvânteze!”, „Faci chef”, „Dai o bere” sau „Ai dormit dezbrăcat”. Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă o definiție urării din dreptul strănutului.
Concret, strănutul reprezintă eliminarea aerului din interiorul plămânilor care este însoțită de un zgomot mai puternic sau nu. Ea se face printr-o mișcare involuntară a mușchilor. Cele mai multe teorii despre urările primite de oamenii care fac asta duc la ideea de superstiție.
Unii cred că aduce noroc, alții consideră că strănutul este confirmarea unei idei adevărate dintr-un dialog. Cu toate astea, la începutul secolului I î. Hr. oamenii credeau cu tărie că strănutul poate provoca pierderea sufletului și poate face ca inima să înceteze să mai bată.
Pentru a evita acest scenariu sumbru, ei urau celor care strănutau: ‘Fii binecuvântat’. Formularea avea o însemnătate mai puternică și se credea că are puteri vindecătoare. De asemenea, în anul 540 d. Hr., Papa Grigore I cel Mare considera că urarea ‘Dumnezeu să te binecuvânteze’ era o rugăciune scurtă către cel care strănuta.
În modul acesta, persoana în cauză era ferită de moarte. Altă versiunea arăta că un om care strănuta era perfect sănătos, astfel era felicitată cu urarea: ‘Sănătate!’ Medicii din ziua de azi spun că un strănut poate indica doar o alergie sau poate prevesti cel mult o răceală.