Fiecare 14 octombrie aduce cu sine un prilej de adâncă devoțiune pentru credincioșii ortodocși din România: sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. În acest context, este frecvent întrebarea: De ce este Sfânta Parascheva numită „Cuvioasa care vede tot”? În rândurile ce urmează vom explora viața, legenda, semnificațiile spirituale și motivele pentru care poporul o privește cu atâta venerație.
Conform tradiției și izvoarelor bisericești, Sfânta Parascheva s-a născut la sfârșitul secolului al X sau începutul secolului al XI-lea, în satul Epivata (în Tracia, aproape de Constantinopol) din părinți bogați și evlavioși. Din copilărie era atrasă de viața creștină: la vârsta de 10 ani, se spune că ar fi auzit citindu-se în biserică versetul din Evanghelia după Marcu:
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), și astfel a început să practice milostenia, dăruind săracilor hainele sale.
Cu averea moștenită de la părinți, Sfânta Parascheva și-a dat partea ei celor nevoiași și s-a retras spre o viață de rugăciune și asceză. Ea a locuit o vreme la Constantinopol și a căutat îndrumare spirituală la călugări și călugărițe, apoi s-a retras spre regiunile Pontului, petrecând aproximativ cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. Ulterior, în dorința de apropiere de Ierusalim, a mers în Țara Sfântă și a trăit în pustia Iordanului într-o mănăstire de călugărițe.
La un moment dat i s-ar fi arătat un înger în vis să se întoarcă în locurile natale, iar Parascheva s-a întors și și-a încheiat peregrinările. Ea a murit în satul natal și a fost îngropată anonim, dar tradiția spune că trupul ei a rămas neputrezit și răspândea mireasmă.
Cultul Sfintei Parascheva a crescut treptat, iar în 1641 domnitorul Vasile Lupu a adus moaștele ei la Iași, serviciu considerat simbolic pentru sprijinul dat Patriarhiei Constantinopolului. Între 1889 și astăzi au fost păstrate în Catedrala Mitropolitană din Iași, devenind unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj din România.
Titlul de „Cuvioasa care vede tot” nu apare în textele oficiale liturgice, ci mai degrabă este parte din tradiția populară și din credința profundă a credincioșilor care privesc Sfânta Parascheva ca pe o mijlocitoare cu har asupra căreia Dumnezeu a dat darul de privia spirituală. Acest epitet poate fi interpretat în mai multe moduri:
Ideea este că Sfânta, din slava cerească, „vede” durerile, necazurile, bolile și rugăciunile credincioșilor. Ca mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ea este percepută ca purtătoare de rugăciuni care nu scapă nimic, aducând nădejde și sprijin.
În tradiția creștin-ortodoxă, sfinții de înaltă sfințenie sunt considerați având „vederea duhovnicească”, adică perceperea realităților nevăzute – lupta duhovnicească, suferințele ascunse, stările inimii, etc. Să o numim „cea ce vede tot” indică acest dar spiritual excepțional.
De-a lungul decadelor, pelerinii povestesc că Sfânta Parascheva ar fi „aflat” boli ascunse, vindecări neașteptate, intervenții în momente de mare cumpănă. Aceste relatări întăresc convingerea că ea „vede” dincolo de aparențe.
În Moldova și în orașul Iași, Sfânta Parascheva este privită și ca ocrotitoare care veghează asupra regiunii și a credincioșilor săi. Această viziune protecționistă poate fi interpretată poetic ca o „privire” continuă asupra celor din comunitate, în sens spiritual.
Astfel, titulatura „Cuvioasa care vede tot” reflectă un amestec de credință, devoțiune, tradiție orală și asocierile simbolice între harul divin și prezența spirituală a Sfintei.
Ziua de 14 octombrie marchează pomenirea mutării la cele veșnice a Sfintei Parascheva și, în același timp, este hramul Catedralei Mitropolitane din Iași, ceea ce face ca pelerinajul să fie un moment de vârf al credinței ortodoxe în România.
Această sărbătoare are mai multe semnificații spirituale:
Pe 14 octombrie, la Iași și în întreaga regiune, se desfășoară cel mai mare pelerinaj religios din România. Credincioșii vin din toate colțurile țării și uneori rămân la rând ore îndelungate pentru a se închina la racla cu moaștele Sfintei Parascheva.
Printre obiceiuri se numără:
Epitetul „Cuvioasa care vede tot” aplicat Sfintei Parascheva capătă sens prin credința poporului că ea mijlocește la Dumnezeu și are harul de a privi durerile ascunse ale sufletelor. În fiecare 14 octombrie, praznicul ei devine un festin spiritual: pelerini vin să se închine, să ceară mijlocire și să-și reafirme legătura personală cu divinitatea.