Explozia cazurilor de COVID-19 a creat panică pe plan mondial. Cu mici diferențe, situația este aceeași: spitalele nu mai au locuri unde să primească pacienții în stare gravă, Terapiile Intensive fiind arhipline. Singura minune prin care pacienții în stare gravă pot intra în secțiile ATI este aceea în care starea unui bolnav evoluează și este transferat în salon sau, mai trist, atunci când un pacient moare.
Potrivit unui studiu al experților de la Royal Infirmary-Edinburgh, au fost identificate posibile motive pentru care unele persoane dezvoltă forme extrem de grave ale infecției cu COVID-19, ajungând chiar la deces, iar unele persoane sunt asimptomatice.
Rezultatele experților după analiza a 2.200 de cazuri internate la Terapie Intensivă sunt acelea a exisenței anumitor gene, care conduc la agravarea stării de sănătate a anumitor pacienți.
În urma rezultatelor obținute, cercetătorii susțin că, în viitorul apropiat este imperios necesar ca un tratament eficient împotriva acestor factori să reducă semnificativ numărul infecțiilor, astfel că boala să poată fi tăiată de la rădăcină.
Vaccinurile ar trebui să scadă drastic numărul cazurilor de COVID-19, dar este probabil ca medicii din întreaga lume să trateze în continuare boala în terapie intensivă timp de câţiva ani, aşa că trebuie să găsim urgent noi tratamente“, a declarat doctor Kenneth Baillie, coordinatorul cercetărilor.
Potrivit specialiștilor, studiul s-a desfășurta pe mai multe luni în care s-a analizat AND-ul pacienților din peste 200 de Terapii Intensive din Marea Britanie. Aceștia au analizat li au scanat genele fiecărei persoane, inclusiv pe cele care combat infecția de COVID-19, iar mai apoi au fost comparate cu cele ale persoanelor sănătoase.
Potrivit acestor studii, cercetătorii au putut identifica diferențele produse la nivelul pacienților în stare gravă, potrivit nature.com, citat de adevarul.ro.
Rezultatul este acela potrivit căruia s-a identificat o genă denumită TYK2, care poate fi „defectă“.
„Din această cauză, celulele imune ajung să fie mai «furioase» şi foarte inflamatorii“, a explicat Kenneth Baillie.
Pentru a combate această inflamare a celulelor imune, se folosește o serie de medicamente antiinflamatoare, recomandate în prezent pentru afecţiuni precum artrita reumatoidă.
Chiar dacă există deja niște medicamente trecută pe lista cu antidoturi potriviite, medicul cercetător a subliniat că este nevoie de cercetări ample pentru a studia beneficiile pe scară largă.
„Unul dintre acestea este Baricitinib, care devine un candidat viabil pentru un nou tratament, dar, desigur, trebuie să facem studii clinice la scară largă“, a spus dr. Baillie.
Pe lângă aceste diferențe la nivelul AND-ului s-au descoperit, de asemenea, diferențe genetice la o genă numită DPP9, cât și la gena IFNAR2, care este în strânsă legătură cu interferonul, o puternică moleculă antivirală.
În mod normal, acesta ajută sistemul imunitar să acționeze, imediat cum este identificată o infecție. În cazul anomaliilor găsite la aceste gene, organismul infectat produce o cantitate redusă de interferon, moment în care organismul cedează din cauza lipsei de suținere a imunității.
Drept urmare, unii medicii au considerat că interferonul poate fi folsit ca tratament adjuvant, în timp ce un studiu clinic al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a transmis că acest tratament nu este util în cazul pacienților infectați.
„Administrat în primele două, trei, patru zile de infecţie, interferonul ar funcţiona, deoarece în esenţă ar furniza molecula pe care (pacientul – n.red.) nu o produce“, a declarat profesorul Jean-Laurent Casanova, de la Universitatea Rockefeller din New York, potrivit adevarul.ro.