Cuvintele slavo-rusești care au fost preluate în limba română. Le cunoști?

Dacă până acum am prezentat moștenirea dacică din vocabularul românesc, nu ar strica să aflăm și ce au lăsat slavii în urma lor și, deci, să vedem care sunt cuvintele slavo-rusești preluate în limba noastră. E adevărat că elementul latin ocupă, în toate limbile romanice, primul loc în vocabularul fundamental, însă n-ar fi interesant să știm și câteva cuvinte românești de origine slavo-rusă? Tu le cunoști?

Cuvintele slavo-rusești care au fost preluate în limba română

Numărul cuvintelor slavo-rusești preluate în limba română nu poate fi stabilit cu exactitate, însă o lucrare de sinteză asupra problemei a dat G. Mihăilă – Împrumuturi vechi sud-slave în limba română (1960).

O remarcă interesantă a fost făcută și de S. Pușcariu, care a spus că românii au împrumutat din slavă substantive precum plug, sită, război (de țesut), brici, păstrând din latină verbele corespunzătoare: (a) ara, (a) cerne, (a) țese, (a) rade.

Foto de colecție cu Andreea Raicu de la debutul carierei. Cum arăta acum 25 de ani

Larisa Popa aruncă bomba despre viața ei amoroasă și relația cu Pescobar. Dezvăluiri în premieră

În ce dată a murit, de fapt, Mircea Diaconu. Ziua are o semnificație aparte

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Cât despre alte cuvinte slave vechi, este cert că românii au avut termeni moșteniți din latină, în ciuda faptului că nu sunt atestați, întrucât nu se poate presupune că românii nu aveau cuvinte pentru „a vorbi“, „scump“, „drag“, „a iubi“, notează historia.ro.

Cuvinte folosite în biserică 

Cu mici excepții, cuvintele conținute în această listă se regăsesc și în Dex, care indică însă foarte rar, pe lângă derivarea cuvântului, şi traducerea acestuia, scrie crestinortodox.ro. Iată câțiva termeni bisericești slavo-rusești preluți în limba română:

– bodaproste/bogdaproste, din s. prop. Bog + vb. do prosti, care înseamnă „Dumnezeu să ierte!“;

– bederniţă, din s. bedro – şold (bederniţa este o piesă suplimentară rombică a veşmintelor preoţeşti, care se poartă atârnată de la şold în jos);

– copie, din s. copio – suliţă/lance (cu sfânta copie se scot miridele şi sfântul agneţ; simbolizează suliţa care a străpuns coasta Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce);

– ispită, din vb. ispâtâvat – a încerca/proba;

– mirean, din s. mir – lume (mirean/laic, care nu face parte din cler);

– molitfelnic, din s. molitva – rugăciune (carte de cult care cuprinde rânduiala săvârşirii sfintelor taine şi a altor rugăciuni săvârşite de preot);

– mironosiţă, din s. mir + vb. nosit – mir + a purta (mironosiţele sunt femeile purtătoare de mir, vestitoarele cele dintâi ale Învierii Mântuitorului Iisus Hristos);

– pisanie, din v. pisat – a scrie (pisania este o scurtă descriere istorică a lăcaşului, în care se menţionează de regulă şi ctitorii; se află adesea deasupra uşilor de la intrarea în biserică şi este redată cu litere pictate sau sculptate);

– polunoşniţă, din s. pol + noci – jumătate + noapte (polunoşniţa sau miezonoptica este lauda bisericească care se săvârşeşte la miezul/jumătatea nopţii);

– sveşnic, din s. svet – lumină (obiect liturgic care susţine lumânarea/lumânările).

Citește și: Cele mai folosite cuvinte din limba română. Pariu că nu știi care sunt?

Le cunoști?

Alte cuvinte:

– dveră, din s. dver – uşă (dvera este perdeaua din spatele uşilor centrale împărăteşti ale catapetesmei);

– gospodar, din s. gospodin – domn/suveran (fiecare gospodar este domn/conducător pe proprietatea sa);

– maslu, din s. maslo – ulei (denumirea tainei vine de la materia care se sfinţeşte în timpul săvârşirii acesteia).