Cum știi când borhotul e gata să fie pus în cazan pentru țuică. Secretul gospodarilor de la țară

Cum știi când borhotul e gata să fie pus în cazan pentru țuică. Secretul gospodarilor de la țară
La început a fost pruna, apoi a venit țuica

Când ne gândim la România, ne pot veni în minte mai multe lucruri. De la vestigiile istorice și până la tradițiile păstrate de secole. Printre aceste tradiții, bine păstrate, este și cea a producției de țuică. În multe regiuni din țară, dar mai ales în Transilvania, țuica este considerată a fi băutura națională a românului.

La început a fost pruna, apoi a venit țuica

Pe lângă faptul că este o țară frumoasă și atractivă, ca să nu mai spunem că este un punct turistic de mare interes în ultima vreme, România are ceva cu totul special de contribuit la băuturile alcoolice unice. În America, unele cercuri își fac propriul „white lightning” sau „white whiskey” pentru consumul personal, care nu se găsește pe rafturile magazinelor. Popular, oamenii cunosc această băutură alcoolică ilegală sub numele de moonshine, în România este denumită țuică.

Românii beau țuica în pahare mici. Așadar, cantitatea standard este de un shot, care se bea în înghițituri mici. Cei mai familiarizați cu acest tip de băutură spirtoasă pot îndrăzni să încerce două shot-uri. Așadar, beți-l direct și dați-i cât mai multe a doua șanse de câte ori vă simțiți în stare.

Există multe rețete pentru țuică, iar cea mai mare parte este produsă în distilerii private din mediul rural, în cantități mici, pentru consumul propriu al fiecărei familii. Conform statisticilor, mai mult de jumătate din recolta de prune se regăsește în sticla de țuică. Dar prunele nu sunt singurele. Românii folosesc și alte fructe, precum merele, piersicile, caisele și așa mai departe.

Orice român are la țară o rudă care face țuică. Țuica a devenit o parte importantă din viața românilor. Această băutură însoțește toate festivitățile sau sărbătorile românești, inclusiv botezurile, nunțile, târgurile locale și tradiționale, și chiar priveghiurile/mormântările. În unele părți, în loc de bani, țuica este folosită ca parte a unei mici remunerații pentru diferite lucrări.

În funcție de concentrația de alcool și de regiunea țării, țuica este cunoscută sub diferite denumiri: „horinca” în nordul României, în regiunea Maramureșului, „jinars” în Cluj Napoca și palinca mai ales în Transilvania. Aici cuvântul palincă este de origine maghiară. Pe lângă faptul că au vin fiert în sezonul rece, oamenii de la țară pregătesc  țuică fiartă cu piper.

Băutura națională a românilor, țuica

Procesul începe cu cel puțin 30 de zile de fermentare a fructelor. În unele regiuni din România, țuica este distilată încă o dată. Astfel, se obține o băutură și mai tare, cunoscută sub numele de „palincă”. Producția acestui celebru stimulent național  începe cu fructele negre de care ne bucurăm din vară până la începutul toamnei, și anume prunele.

Pomii de prune reprezintă cea mai mare parte a celor mai multe livezi din România, astfel încât prunul este locul de unde începe totul pentru prepararea țuicii. Mai mult de trei sferturi din toate prunele culese din copacii din România sunt folosite la producerea acestei băuturi.

În esență, tuica sunt prunele fermentate și distilate. Prunele folosite pentru a produce țuica trebuie să treacă printr-un proces de distilare după fermentare pentru a o transforma în forma sa finală.

Pregătirea țuicii începe de obicei în octombrie, și durează până la începutul lunii decembrie. Țuica bună este făcută doar din prune și drojdie, fără niciun fel de zahăr implicat în proces. Fermentarea acestei băuturi poate dura între 6 și 8 săptămâni, când este gata pentru următorul pas, distilarea.

Borhotul de țuică și pregătirea lui

În timpul fermetării prunelor se formează așa-zisul borhot. Dar ca să iasă țuica bună trebuie să știi exact când să pui borhotul în cazanul bunicului, pe foc. Așa cum spuneam, prunele se pun la fermetat cu drojidia, iar ceea ce rezultă este acest borhot care va trebui lăsat la macerat până la 8 săptămâni.

Ca să știi dacă e gata sau nu, va trebui să vezi dacă s-a format de-asupra lui o pojghiță, popular denumită cujmă. Cu cât această cujmă se ia mai ușor de pe marginile cazanului în care au fermentat prunele, cu atât borhotul este mai bun și gata de pus la foc domol, cum spun bătrânii, și se amestecă foarte bine ca să nu se prindă de marginile cazanului.

Ulterior vaporii de alcool sunt captați într-un tub de cupru sau într-un alambic de alamă, asta reprezentând de fapt distilarea. În final, obținem o băutură spirtoasă de prune limpede, cu o tărie de aproximativ 52 de grade, dar care poate varia.

Tot din bătrâni, se spune că odată pusă în pahar, dacă adună mai multe mărgele de-asupra, țuica este cu atât mai bună. Acum este gata de consum. Cel mai des întâlnit moment pentru a da pe gât niște țuică este înainte de masă. În popor se spune că țuica, băută înainte de masă,  îți crește pofta de mâncare.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI