Cum se sărbătorea Paștele în Țările Române. Ce se întâmpla în Vinerea Patimilor și cum erau tratați slujitorii

Cum se sărbătorea Paștele în Țările Române. Ce se întâmpla în Vinerea Patimilor și cum erau tratați slujitorii
Cum se sărbătorea Paștele în Țările Române. Ce se întâmpla în Vinerea Patimilor și cum erau tratați slujitorii

Demult, la curțile domnești se serbau cu mare fast Duminica Floriilor, Săptămâna Mare și Paștele, iar mărturie sunt însemnările lăsate de călătorii străini veniți pe meleagurile noastre, dar și ale cronicarilor autohtoni.

Cum se sărbătorea Paștele în Țările Române

Atât în Bizanț, cât și la Curțile Domnești din Țările Române, Floriile erau solemne. Domnitorul Țării Românești mergea alături de boierii săi la biserica Curții Domnești pentru a asculta slujba religioasă. În biserică se cânta Polieleulși și tuturor erau împărțite lumânări aprinse, ca de Paște. Sirianul Paul de Alep, însoțitorul mitropolitului Macarie a povestit că în dimineața Duminicii Floriilor, din anul 1654, patriarhul Macarie a oferit celor prezenți ramuri înverzite de pomi, flori albe de pe câmp, slujind și liturghia.

În „Joia pocăinţei”

În trei seri din Săptămâna Mare, respectiv duminică spre luni, luni spre marţi şi marţi spre miercuri, Vodă se ducea la biserica Curții Domnești cu boierimea pentru a asculta utrenia. Miercuri dimineața se făcea maslu în Spătăria cea mică, unde erau adunați toți boierii de la Curte. Maslul era făcut de mitropolit, împreună cu arhierei și preoții Curții. Apoi, marele vistiernic îi dădea mitropolitului patru galbeni, arhiereilor câte doi, iar preoților câte unul. După asta, fiecare boier mergea în fața voievodului să-și ceară iertare dacă l-a supărat cu ceva, obieci transferat zilei de joi.

În Joia Mare, domnitorul se prezenta din nou la biserica Curții, cu boierimea. Se ducea, la finalul slujbei, la toate icoanele, se închina și cerea iertare de la toți cei din biserică, fiind apoi împărtășit cu sfintele daruri. Urmau apoi feciorii lui, iar apoi boierii în funcție de rang. Paul de Alep numea Joia Mare drept Joia Pocăinței.

sursa foto: historia.ro
sursa foto: historia.ro

Spălarea rituală a picioarelor, obicei strict

După ce se împărtășeau, boierii erau cinstiți de domnitor cu un pahar de vin, apoi cu câte o cafea, apoi urma ritualul ”spălării picioarelor”. În anul 1762, aceasta nu era o ceremonie obligatorie, ci se îndeplinea la dorința voievodului, ceremonie la care participau atât domnitorul, cât și Doamna și jupânesele sale.

Acest obicei se făcea în amintirea faptului că și Iisus a spălat picioarele Apostolilor, iar la Curtea Domnească din București se ținea foarte strict. Se desfășura la curtea Palatului Domnesc, iar cel care o săvârșea era mitropolitul țării, care începea prin a-și alege preoții care urmau să joace rolul celor 12 apostoli. Se citea din Evanghelia lui Ioan, în așa fel încât toate acțiunile mitropolitului să fie ca în versetele din Biblie.
La final, mitropolitul se îmbrăca în veșminte arhierești pe care le scosese înainte de a începe ritualul și făcea o serie de mătănii în fața vasului cu apă, în care își înmuia degetele și își făcea cruce. Vasul era dus de un preot la domnitor, iar acesta atingea apa și își făcea cruce. După etrminarea ritualului, boierii plecau la conace, iar domnitorul către odăile sale.

Tot în Joia Mare, Domnitorul mai avea o sarcină de ținut: să treacă în revistă straja domnească, alcătuită din multe seteaguri de ostași, fiecare steag având câte 50 de oameni cu căpătenia lor. În total, garda număra 500 de oameni. Cel care se ocupa de îmbrăcămintea ostașilor era marele agă. Trecând prin fața domnitorului, oaamenii își descărcau cu zgomot puștile. Toți erau îmbrăcați în straie noi, pe cheltuiala domnitorului.

Vineri Dimineața, domnitorul și boierii se duceau iar la biserică, unde se slujeau ceasurile șo se asculta vecernia cu sărutarea Epitafului. În Sâmbăta Mare, la ora șase seara, domnitorul mergea iar la biserică, unde se împărțeau lumânări la canonul întâi tuturor celor prezenți. După aceea se scotea Aerul, o bucată mare de pânză, cu scena punerii în mormânt a Mântuitorului. Întreaga suită ieșea din biserică ajungând în curtea palatului. Acolo se făcea și sărutarea Aerului de către cei de față.

Cum era sărbătorită Noaptea de Înviere la Curtea domnească

Pentru sărbătoarea Paștelui, Domnitorii noştri au preluat toate obiceiurile, ceremoniile şi alaiurile împăraţilor bizantini.

În noaptea Învierii, domnitorul era îmbrăcat în căbăniţă și se ducea la biserica Curţii Domneşti. Acolo îl aşteptau mitropolitul ţării, arhiereii, egumenii tuturor mănăstirilor din Bucureşti şi toţi boierii.

După ce se citea în biserică Canonul Sâmbetei, Vodă împreună cu toţi cei de faţă se ducea la Divanul cel mare. Acolo se făcea cântarea sfintei Învieri. Logofătul Curţii îl înzestra pe domnitor, pe soţia acestuia şi pe copiii lor cu câte o cruce. Obiceiul purtării de cruci la astfel de eveniment de către membrii familiei domnitoare s-a perdut cu timpul, el devenind apanajul clericilor.

Ceremonia se continua în spaţiu deschis. Domnitorul mergea spre mitropolit sărutând crucea şi Evanghelia, apoi săruta şi crucea pe care o avea mitropolitul în mână. Se făceau deja auzite tunurile, însoţite şi de puştile pe care le folosea armata în cinstea ceremoniei Învierii. Muzica militară era puternică.

La finalul slujbei, domnitorul se ducea în spătărie (sala tronului domnesc), iar ceilalţi intrau pe rând. Erau serviţi cu băutură, dulciuri şi cafea şi mergeau apoi în odăile Doamnei, unde, de asemenea, li se dădea cafea. Chiar dacă nu se făcea masă mare, domnitorul se retrăgea în camerele sale, iar boierii plecau la casele lor.

Iertarea celor osândiţi

După desfăşurarea slujbei religioase urma ospăţul. Erau întinse trei mese: una, cea mai mică, era destinată domnitorului, iar pe de o parte şi de alta erau celelalte două mese, foarte întinse, pentru boieri şi pentru cler. Boierii luau loc la stânga domnitorului, iar clerul în frunte cu mitropolitul, în dreapta domnului. După ce mitropolitul binecuvânta bucatele, toată lumea începea să mănânce. nchi, cu capetele descoperite, închinau în sănătatea lui. După ce masa lua sfârşit domnitorul dădea poruncă să se aducă daruri boierilor săi, precum şi celorlalţi oaspeţi.

De asemea, era obiceiul ca de sărbătorile de Paşte domnitorul să ierte anumite pedepse date unor osândiţi sau să hotărască micşorarea altora. Astfel, în timpul mesei date în ziua de Înviere, mitropolitul intona rugăciunea „Tatăl nostru…”, iar când ajungea la cererea:„Şi ne iartă nouă greşalele noastre…” se oprea, iar logofătul Curţii Domneşti citea lista celor care urmau a fi iertaţi şi a celor cărora li se hotăra reducerea pedepsei, obicei care a rămas multă vreme la noi odată cu venirea Paştelui.

În timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino se dădeau și daruri.  Chiar acesta cu mâna lui împărţea darurile cu 10-12 zile înainte, pentru ca fiecare să poată să-şi facă la timp, pentru Paşte, haine noi. Lunea, domnitorul obișnuia să glumească cu boierii săi.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI