Cum se conjugă corect verbele a vrea și a voi. De ce nu e corect „vroiam”

Mulți români folosesc greșit formele verbelor a vrea și a voi, făcând o combinație între acestea. Dar cum se conjugă corect verbele a vrea și a voi? Cele două sunt distincte, dar mulți nu fac diferența între ele, combinându-le într-o formă complet eronată. „Vroiam” nu există în limba română, ci este o greșeală făcută atât de des, încât s-a implementat în vocabularul multor români. 

De ce nu e corectă forma „vroiam”

Pentru început, trebuie menționat că „vroiam” nu este un verb, ci o combinație între a vrea și a voi. 

Citește și: Fii bun la gramatică: cum se scrie corect: ”El creează” sau ”El crează”

Primele imagini de la priveghiul lui Helmut Duckadam. Mama celebrului sportiv, distrusă de durere

Ce religie are Călin Georgescu, conform Wikipedia. Declarația acestuia despre informațiile apărute pe platformă

Cum arătau Alexandra și Helmut Duckadam în ziua nunții. Imagii rare cu cei doi

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Forma corectă este voiam, de la verbul a voi. Pentru că mulți fac confuzie între cele două verbe: a vrea și a voi, a ieșit „vroiam”, un cuvânt pe care mulți români îl folosesc în mod greșit. 

Opt din zece români folosesc în vorbirea curentă cuvântul „vroiam”, în loc de forma corectă: vream sau voiam.

Mai pe scurt, verbul „a vroi” nu există, așadar nici exprimările „vroiam”, „vroia” nu sunt corecte.

Forma de imperfect, persoana I singular și plural a verbului „a voi” este „voiam”, iar forma de imperfect, persoana I, singura și plural a verbului „a vrea” este „vream”.

Poate părea ciudat pentru cineva care a folosit constant „vroiam”, dar regulile limbii române spun că forma corectă este „vream”.

Cum se conjugă corect verbele a vrea și a voi

A vrea și a voi sunt două verbe distincte în limba română, iar ca să înveți să vorbești corect este nevoie să știi cum se conjugă fiecare dintre acestea.

Vezi și: Fii bun la gramatică: cum se scrie corect ”Nu fi supărat” ori ”Nu fii supărat”?

Conjugarea verbului a vrea la imperfect

• Eu vream
• Tu vreai
• El/ea vrea
• Noi vream
• Voi vreați
• Ei/ele vreau
• „Vream să îți dau ceva” – este forma corectă a verbului a vrea, cu toate că poate părea ciudat pentru cei care folosesc constant „vroiam”.

Altfel, verbul a vrea poate fi oricând înlocuit cu a voi. 

Conjugarea verbului a voi la imperfect

• Eu voiam
• Tu voiai
• El/ea voia
• Noi voiam
• Voi voiați
• Ei/ele voiau

Așadar, fie folosești „vream”, fie „voiam”, însă forma „vroiam”, care e o combinație între cele două verbe, nu este corect, cu toate că o poți auzi la tot pasul. 

Deși nu este atât de folosită, forma „vream” este cea corectă din punct de vedere gramatical. 

Ce spun specialiștii

Dar pentru că forma de imperfect a verbului „a voi”, adică „vroiam” a devenit utilizată de tot mai mulți vorbitori, DEX online o recunoaște și o acceptă (deși menționează că nu este recomandabilă) a sinonim pentru „a voi” și forma „a vroi” – cu imperfectul vroiam.

Citește și: Cum se scrie corect gramatical: demult sau de mult?

Dar în ultima ediție a DOOM apar doar formele a voi și a vrea. Vroiam nu este o formă verbală acceptată de normele lingvistice actuale. 

„(…) etimologia lui a voi este controversată (a fost explicat ca împrumut din slavă, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar ca refăcut din forme ale lui a vrea – „eu voi”).

Pentru unii lingviști, evoluțiile în timp ale lui ”a voi” și ”a vrea” sint indisociabil legate (ca în atestările vechi sau în formele de auxiliar); de aceea, de exemplu, Dicționarul limbii române (DLR), tomul XIII, 2005, nu tratează separat un verb a voi, ci îi include atestările sub forma-titlu a vrea (cu un record de 36 de pagini de citate și descriere a sensurilor).

Utilizarea mai frecventă, la imperfect, a fost explicată în mod foarte convingător prin necesitatea de a se evita omonimia supărătoare cu prezentul, din paradigma verbului a vrea („el vrea” = ‘el voia’ și el ‘voiește’)”, a explicat Rodica Zafiu în cadrul unui articol publicat în România Literară.